Un pic de mamicism

AVERTISMENT! Urmeaza un material mamicesc si iubaret, care citit de "unii" ii poate face sa zambeasca sarcastic sau Doamne Da, sa faca un copil!

Desfac in graba gentuta de la gradinita sa vad daca puiul meu a papat micul dejun. Cu surprindere gasesc o hartie impachetata frumos. Ma gandesc o fi un mesaj de la educatoare. Cand colo dau de aceasta minunata "opera de arta". Primul desen al puiului meu!

Vai, ce m-am emotionat!

Mai Pui Minune ce esti tu! Cand ai crescut asa de mare? Ma bucuram asa mult cand imi prindeai degetul cu manuta ta minuscula si perfecta si acum tii un creion! Dar nici macar asta nu ma face sa lacrimez asa un pic, ci faptul ca esti tot mai mare pe zi ce trece. Ai timpul tau, petreci cateva ore departe de mine si ai activitati. Eu incetul cu incetul devin spectator la dezvoltarea ta! Si ce spectacol minunat ma asteapta!

Si in acele mazgalituri nu vad un viitor Picasso, dar vad un viitor om mare! Asa ca v-am luat la pupacit si la iubit! Pe tine Cel mare si pe el Cel mic! Ca nu ma mai satur de voi!!!
Si nu te uita la mine asa Pui Minune ca plang ca o nebuna in fata unei hartii mazgalite!
Plang de fericire ca existi, ca cresti, ca esti, ca vei fi!
Plang ca sunt atat de norocoasa incat am parte de asemenea momente ce nu aveau semnificatie pana sa nu exist prin voi!
Plang ca vad ca usor te dezlipesti de mine dar cumva te asezi si mai comfortabil in inima mea!

Si rad cand vad ca o gurita stirba plina de balute se deschide intr-un zambet ca raspuns la nebunia mea!
Rad cand te aud ca-mi spui: "Stiu mami ma iubesti mult!"

Asa e minuni perfecte, va iubesc mult!

O sarutare, o imbratisare, doi copii...

Copilul educat

Dragilor, eu m-am cam enervat! Aud tot mai mult in jurul meu oameni (majoritatea fara copii), care la orice reactie mai "altfel" a unui copil isi dau ochii peste cap sau isi exprima dezaprobarea: "Vai ce copil needucat!". Cunosc chiar mame, care spun fara nici un regret: "Eu ii ofer totul, dar sa ne intelegem, trebuie sa fie respectuos, cuminte, sa arate ca e binecrescut si educat!"
Si sa fie de la inceput clar e vorba de copii cu varsta mai mica de 4 ani!!!
Asa ca...

Ce inseamna copil educat in spatiul carpato-danubiano-pontic:

1. Saluti pe toata lumea si spui cum te cheama, indiferent ca e prima data cand il vezi sau poate are ceva ce te face sa te simti incomfortabil sau pur si simplu esti prea absorbit de jucaria din mana.
2. Chiar daca in ale limbajului nu esti inca expert, nu uita ca trebuie sa spui "Te rog" si "Multumesc". Sa nu uitam tot ceea ce tu vei deveni are ca baza "cei 7 ani de acasa". Tu ai aproape trei. Suntem imediat la jumatatea perioadei permise. Deci rapid copilul meu, Nu mai  avem mult timp la dispozitie.
3. Cum iti permiti, copile, sa nu dai mana unei persoane complet straine, care iti intinde mana sa te ajute sa urci, de exemplu in autobus. Cum indraznesti tu pui de om (de nici 3 ani) sa strigi tare "Lasa-ma" si sa te prinzi instinctiv de piciorul mamei. "Tanti, vroia doar sa te ajute, vai ce reactie, copiii cuminti nu fac asta!"
4. Trebuie sa ai rabdare drag copil, pe orice vreme si in orice conditii. Trebuie sa stii deja sa-ti astepti randul, sa intelegi deja notiunea "nu avem bani" sau "nu se poate"
5. Trebuie sa stii sa nu vorbesti neintrebat, nu intelegi? Acum raspunde-mi frumos, ca doar ti-am adresat o intrebare.
6. Un copil educat nu plange in public, daca Doamne fereste se intampla, se transforma intr-un copil urat.
7. Un copil educat sta frumos, vorbeste doar cand se cuvine si are un al 6-lea simt pentru regulile impuse de societate.
s.a.m.d.

Ai energie, esti zgomotos, nu interactionezi cu persoanele straine, ai o criza de nervi deoarece te intalnesti cu lucruri care inca nu esti capabil sa le intelegi...esti un obraznic si un needucat!
Vrei iubire, simti nevoia sa fii luat in brate, ai o frica ce nu stii sa ti-o exprimi si te simti in siguranta doar langa mami si tati...esti un santajist de mic, un manipulator si faci din parintii tai ce vrei tu!

Personal, imi cresc copiii cum pot mai bine. Gresesc si eu, evident. De multe ori imi pierd rabdarea sau las de dorit la capitolul intelegere. Teoria o stiu bine, cu practica un pic mai greu. Poate cei "7 ani de acasa" se vor transforma in 9. Dar, sincer pe copilul meu de 2 ani nu  vreau sa-l vad ca pe un copil "educat" ci ca pe un copil fericit!

Voi ce parere aveti?

Va pup!

10 sfaturi pentru copiii mei

In fiecare zi va vad crescand sub ochii mei. Bucatile mele de suflet. Bebelusul si copilul de azi veti deveni barbatii de maine. Ca orice mama mi-as dori sa va pot proteja si tine la pieptul meu toata viata. Dar stiu ca trebuie sa va privesc luandu-va zborul. Traind de un pic mai mult timp ca voi in aceasta lume dezordonata, mi-e frica de ce va rezerva viitorul. As vrea sa pot de fiecare data cand veti fi raniti, tristi, dezamagiti  sa suflu pe inima voastra si sa o pup. Sa treaca totul asa cum azi va trece orice durere cand "pupa mami". Dar nu va fi asa. Bratele mele in schimb oricand va vor cuprinde. Cand veti obosi sa va tineti capul in maini de dezamagire, isi va gasi mereu locul pe umarul meu. Iubirea mea fata de voi sper sa o simtiti in  fiecare zi si sa ii cunoasteti nemarginirea!
Vreau totusi sa va spun macar 10 lucruri pentru inceput. Vor urma si altele...

1. Veti fi loviti de multe, dar incercati sa nu fiti voi cei care lovesc.

2. Veti cunoaste suferinta, dar nu uitati niciodata ca prima voastra prietena a fost fericirea.

3. Veti fi tradati si mintiti, incercati sa nu fiti voi cei care faceti asta.

4. "Ce tie nu-ti place, altuia nu faceti!", asta va voi spune zilnic.

5. Nu va cautati forta in alti oameni, de tot ce aveti nevoie gasiti in voi.

6. Viata nu inseamna o fericire continua, ci o poveste frumoasa.

7. Sa nu iubiti niciodata destul, iubiti fara masura.

8. Rasul si un pahar de vorba buna sunt intr-adevar solutia la majoritatea problemelor.

9. Sa nu uitati sa mai si plangeti uneori.

10.  Viata nu e corecta, dar voi puteti fi!

Va pup!

Bucati din suflet

Cand parti din tine se rup, nu mai ai cum sa le pui la loc. Oricat intinzi mainile sa le prinzi nu le mai poti cuprinde. Nici sufletul care e nemarginit nu are puterea sa le mai imbratiseze. Se duc si tu le privesti ingandurata. Stii ca sunt bucati din inima ta, din visele tale, gandurile, sperantele.

Si doare! Doare cand cele care au rupt putin cate putin din tine au fost durerea, suferinta, dezamagirea. Nu vei mai fi niciodata aceeasi. Te pierzi usor, usor...

Iar atunci cand intalnesti Iubirea Absoluta ce-ti mai ramane de dat? Ce faci cand de data asta vezi ca nu se mai rup bucatele? Acum intreaga ta inima si fiinta a prins viata in alta parte decat in corpul tau.
Te vezi, iti recunosti fiecare fragment din suflet, fiecare speranta, temere, suferinta si iubire dar nu iti
mai apartin. Totul e al lor, a oamenilor care vor fi, a copiilor de azi, a Iubirii tale Absolute din totdeauna!

Acum nu mai sufar. Acum imi privesc bucatile mele de suflet luandu-si zborul, ca niste fluturi spre un viitor necunoscut, dar din care voi face parte...macar ca o amintire...
Inima mea nu-mi mai apartine. Acum bate in doi puiuti de om...puii mei...Iubirea mea Absoluta!

Si va iubesc, copiii mei! Perfectiunile mele plamadite din bucati de suflet...

O nunta, doi copii

Din categoria activitati cu doi copii. Va spuneam, nu demult, cum sunt doua ore, doi copii. Ei bine ne vine randul sa mergem la o nunta. Persoana draga de tot asa ca nu putem refuza. Nu-i putem lasa (pe ai nostri copii) cu nimeni, ca ala mare e legat de noi si ala mic de san. In plus bunica, singura bona disponibila (daca nu vroiam sa ne prezentam cu plicul gol) trebuia sa fie si ea prezenta. Repet, persoana draga, draga! Toate bune si frumoase.

Drumul
Planuri facute din timp, incarcati cu energie pozitiva si ganduri bune pentru miri, pornim la drum...200 de km de tipete in stanga, urlete in dreapta. Imaginati-va va rog o masina fara aer conditionat, doar doua geamuri care se deschid, asa un pic cat sa mai respiri si tu si tipete, plansete si rugaminti sa-l dau jos (pe cel mare) din scaun, iar cel mic nu se lasa mai prejos "Oa, oa, vreau in brate!". Vorba aia:" Iti place masina ta?" "Da!" "De ce?" "Alta n-am!" Si peste toate acestea, buni si mami cu niste voci de soprane concediate canta, dar canta dom'le nu se lasa, doar, doar mai tace cel mare. Tati e mai practic: "Nu vrei o banana puiule? Niste apa? Orice numai sa-ti umpli gurita..."
Se gaseste si un agent zelos sa ne traga pe dreapta. S-a grabit tare saracu' sa ne scrie un avertisment ca nu mergea ceva la masina (serios?!). In tot acest timp eu imi descopeream veleitati de contorsionista alaptandu-l pe cel mic. Nu exista optiunea de a-l scoate din scaun daca vroiam sa ne oferim cat de cat sansa de a-l calma pe cel mare.

Ziua nuntii
Dimineata: programare la coafor. Ghinion, contramandata pentru nunta viitoare (cand vor avea copiii 14 ani!). I-am trimis pe buni si tati la cununie, poze etc. Eu urma sa ma aranjez cum pot acasa sa-l astept pe cel mare sa se trezeasca si sa merg direct la sala pt petrecere. Zis si facut doar ca...
Se trezesc cu o ora mai repede, chiar cand manichiura mea de un "profesionalism" desavarsit, isi facea siesta. Asta e, macar am apucat sa le curat! O ora de maraiala, plansete, negocieri. Si iata-ma intrand in sala, in toata splendoarea mea, in brate si de mana cu minunile mele (recunosc, ei erau desavarsiti si aratau impecabil).Eu...of! Cu ce sa-ncep?
Parul doar pe jumatate uscat. Deja fara mirare observ in oglinda de la intrare ca am uitat sa ma dau cu rimel la un ochi. In masina, in drum spre restaurant, un scai de la un papuc (al cui, oare?), mi-a rupt ciorapii. Nicio problema caut in geanta. Dar "Ia ciorap de unde nu-i si mai puneti s-un toc cui". Aveam scutece, crema pentru eritem (fesier, ca pentru fata mea, ce arata din ce in ce mai mult cu limba unui copil ce are scarlatina, nu mai aveam solutii), servetele umede, haine de schimb pentru copii. Dar nici urma de ciorapi. I-as fi dat jos daca as fi gasit in geanta si o lama de ras.
Cu toate acestea eram destul de mandra de rochita mea. Am cumparat-o de la "Si noi grasutele" sau "Pentru noi plinutele", dar am cerut marimea cea mai mica, deci motiv de mandrie! M-am desumflat toata cand tot in acea infama oglinda de la intrare am observat o pata de lapte de toata frumusetea in partea dreapta. I-a fost foame celui mic ce sa faci?

Victime colaterale
Buni
Daca ar fi dansat toata noaptea sarba, batuta, invartita, fecioreasca si barbateasca la un loc, tot nu ar fi obosit asa tare!

Tati
Trebuie sa va spun de la inceput ca  tati la o nunta nu se misca de pe scaun. Sta linistit consumand din licoarea magica cu terminatia -OH si priveste in jur. Daca se mai intampla sa "pice" un Dan Spataru si un Semnal M, bifam si noi o aparitie pe ringul de dans.
Dar la o nunta cu doi copii se schimba situatia...
Dupa ore de alergat dupa cel mare prin locul de joaca, renunta la eticheta si isi da jos sacoul (caldura mare, mon cher!), la timp pentru ca cel mic (abia i-l pusesem in brate) sa puna o parte din lapticul abia mancat, direct pe camasa, cravata, maneci. Acum si-ar fi pus la loc sacoul pentru a acoperi petele, dar sa va spun un secret: sarcina prin empatie nu dispare o data cu nasterea copilului. Asa ca sacou inchis, mobilitate redusa. Ramane iubitul meu cu camasa patata, manecile suflecate, macar cravata era inca la locul ei.
Intr-un final isi ia si el o bere. Cel mare se hotaraste sa incerce niste acrobatii. Si am observat atunci ceva. Norocul tine cu cel de doi ani. Pentru ca al meu sot a incercat si el acrobatia de  a da direct cu fundul de pamant. Berea a ramas intacta!


Ce-mi ramane de spus? Doi miri superbi, o nunta, doi copii...

Va pup!

Corola copilariei

Copii frumosi, va multumesc!
Copiii mei iubiti, va multumesc!

V-am daruit timp de noua luni trupul meu, iar voi in schimb in fiecare zi imi oferiti lumea intreaga!
Si cat e de frumoasa lumea prin ochii vostri! Cat de frumoasa, de simpla si perfecta e viata!
Am invatat din nou sa rad! Sa rad cu adevarat, din tot sufletul pana la lacrimi!
Am invatat sa-mi deschid ochii si sufletul la Frumos! E atat de mult in jurul nostru ca practic ne impiedicam de el mereu. Dar de multe ori preferam sa ramanem cu ochii in pamant, Nu-i nimic! Voi m-ati invatat ca si acolo il gasesc! Pietrele, insectele, iarba chiar si caldaramul au partea lor de Frumos! Pentru voi totul e nou, e minunat, e prilej de mirare, incantare. Pasarile, vantul, ploaia, soarele, luna, stelele, toata natura, toata lumea! Voi copiii, stiti sa apreciati, sa iubiti, sa acceptati totul din jurul vostru fara asteptari! Iar eu alaturi de voi exersez tactica de a gasi Frumosul in orice, in fiecare zi!
Am invatat sa plang. Si asta din toata inima, sa nu-mi fie rusine sa ma las coplesita de sentimente! Sa nu incerc sa controlez totul. Daca ma simt frustrata, neputincioasa sau mi se intampla lucruri ce nu le inteleg, am tot dreptul sa plang! Pana la epuizare! Asa cum dupa ploaie apare curcubeul si dupa plans apare un zambet! Tot voi, copiii mei, m-ati invatat asta!
Am invatat ca orice nimic poate fi o tragedie dar si o fericire. Nu exista lucru prea mic sau lipsit de importanta. Daca pe tine te afecteaza pozitiv sau negativ ai dreptul sa reactionezi!
Am redescoperit placerea jocului! Cat e de frumos sa te joci fara nici o grija! Cat e de frumos sa realizezi ca viata e un joc!

Am invatat sa iubesc! Sa iubesc cu adevarat, neconditionat si total! Din nou fara asteptari, doar sa ma las inundata de cel mai frumos sentiment existent!
Am invatat ca ura, invidia, gelozia sunt doar fabricatiile sufletului ciobit al adultilor.

Dar mai presus de toate am invatat sa sper!
Sa sper ca imi voi regasi mereu copilul din mine! Sa sper ca nu imi voi mai inchide niciodata inima in fata Frumosului! Sa sper ca iubirea e nemarginita si nemuritoare. Sa sper ca voi, copiii mei, va veti pastra mereu sufletul curat, ca nu veti uita tot ceea ce zi de zi ma invatati pe mine!

La multi ani, minunile mele!
La multi ani copii de pretutindeni!

Dimineti cu miros de bebelus

Deschid ochii, pentru ca te aud cum cauti cu gurita. Iti e foame asa ca te iau in brate si te lipesc de mine. Pana in ziua de azi nu ma pot obisnui si ma tot minunez cum corpul meu si acel lichid caldut ce il produce, te poate linisti asa de bine. Asa ca ma afund in perne si te privesc...minunea mea mica. Te privesc si te iubesc. Ma pierd total in iubirea pentru tine. Pe gat am o manuta grasuta si mai jos un piciorus plin de cute..e minunea mea mare. Va simt pe amandoi contopiti cu mine, parca nu v-am dat drumul din corpul meu, suntem inca o persoana. Asa ca incep sa va adulmec, sa prind in nari cat mai multa dragoste si fericire pentru ca asta emanati, copiii mei! Ma incarc cu miros de bebelus si de copilarie si nu ma satur!

Nu ma satur sa va pup cutele dragalase, sa va pup celulita adorabila de copilas. Va privesc pumnisorii stransi si ma minunez a mia oara cat sunteti de perfecti. Acei pumnisori care ma fac sa lacrimez asa pe furis de fiecare data cand ii vad. Parca strangeti acolo in manutele voastre toata inocenta, dragalasenia, insasi Divinitatea.
Iar zambetul! Acel zambet ce il aveti cand deschideti ochisorii si ma vedeti, va vedeti. Un zambet ce ma face sa cred cu adevarat ca exista ceva mai presus decat noi, o Iubire Absoluta, un Adevar Absolut...Perfectiunea. Nu credeam niciodata ca o gurita stirba si niste dintisori ca margelutele imi vor putea produce atata fericire!
O "Buna dimineata!" spusa prin "G,g" si cu voce subtire de copilas. Un pupic primit din toata inimioara si o baluta scursa pe piept, niste manute mici asezate una intr-alta, niste picioruse ce nu stau locului si niste ochisori ce reflecta tot Binele si Frumosul din lumea asta...
Toate astea si sufletul meu care da pe afara de iubire, fac din diminetile mele un tablou de Fericire pura! Un tablou in care Divinitatea are sens si minunile exista...sunt minunile mele!

Iar acestea sunt diminetile mele cu miros de bebelus si fericire...

O poveste de demult...

Vreau sa va spun o poveste de demult, cand nu exista Facebook, internet, carti de parenting, cand iubirea nu se numea conditionata sau neconditionata, ci pur si simplu iubire.
A fost odata ca niciodata...
A fost o vreme cand nu trebuia sa platim bilet pentru a ne bucura de natura. Cand umblam desculta prin iarba si fugaream gaini. Cand nu exista lapte UHT ci doar cel muls direct in cana de la vaca.
A fost o vreme fara metode moderne de pedeapsa. Fara "time-out", fara problema de trauma psihologica, marcare pe viata si altele. Exista doar o nuielusa amenintatoare pe dulap, care din nu stiu ce motive(cred ca eu si verisorii mei am fost cei mai cuminti copii din lume), nu cobora niciodata.

A fost o vreme cand nu eram obligati sa mancam la masuta, de unii singuri, mancam bine, daca nu, nu! Nimeni nu se gandea: trebuie introdus in comunitate pentru a invata disciplina! Din contra, aveam o bunica ce a inventat mii de jocuri pentru a ne atrage sa mancam. Ne transformam in toate animalele padurii si domestice sau in hoti care-i furau din lingura cand nu era "atenta".
A fost o vreme cand iesitul afara nu presupunea scoaterea masinii din parcare, sortarea hainelor sau timpul parintilor, ci pur si simplu ieseam afara, uneori cu cheia la gat.
A fost o vreme cand daca aveam o jucarie sau nu, poate devenea o tragedie dar nu-i dadeam atata importanta. Nu exista "Lasa ca-ti cumpara si mama, sa ai si tu..." Un copil avea ceva si eu nu-mi permiteam...asta e! Intelegeam si treceam mai departe (sigur acum sunt traumatizata de asta!). Nu exista mereu vocea mamei sau a tatalui: "Da-i si lui, ca e mai mic...sau pur si simplu o vrea!" Imparteam daca doream si daca nu, nu! Am invatat in timp ce inseamna generozitatea fara sa astept laude sau recompense, ci acceptand-o ca un gest firesc pe care tu alegi sa-l faci.
A fost o vreme cand faptul ca eram atentionata daca intrerupeam adultii cand vorbeau, nu insemna ca nu se tine cont de parerile mele sau ca nu eram respectata, ci pur si simplu invatam sa-mi astept randul, ca nu tot mi se cuvine si ca pentru a cere respect, trebuie sa ofer.
A fost o vreme cand faptul ca eram implicata in treburile gospodariei (mai ales la tara) sau daca primeam o palma la fund nu necesita interventia Protectiei Copilului.
A fost o vreme cand a creste un copil nu era o slujba in sine.

Si  acum adult fiind, mama la randul meu, cu acces la informatii, diferite pareri, sfaturi cerute sau nu, ce pot sa spun? Citesc in stanga si-n dreapta incerc sa fac mai bine pentru copiii mei dar...
Vorba lui Alfie Kohn sufar si eu, ca multi altii, de sindromul " Ce cauta maica-mea in laringele meu?"
O regasesc de multe ori cand mai imi pierd rabdarea, cand nu fac totul "ca la cartea moderna", dar iubesc ca e acolo! Pentru ca de cele mai multe ori o regasesc in vocea duioasa ce imi spunea "Te iubesc!" sau imi citea povestea la somn. In incurajarile ce le-am primit, de-a lungul anilor, in increderea ce i-am castigat-o, si multe altele. Iar acum e randul meu...

A fost o vreme cand am primit asa zis o "iubire conditionata" , iar parintii si bunicii nostri au practicat un "Parenting conditionat" dar eu personal imi amintesc de acea iubire infinita ce mi-a fost oferita de cand m-am nascut pana in ziua de azi!

Asa ca hai sa facem din ziua de azi,viitorul,in care,a ne iubi copiii cum stim noi mai bine si din tot sufletul nu necesita intrebarea: "Oare a fost de ajuns?"

Sa nu uitam niciodata ca a fost o vreme...

Va pup!






































'

Cine esti tu?

Cine esti tu, femeia de care se va indragosti fiul meu?
Cine esti tu, cea care il va cunoaste mai bine decat mine?
Cine esti tu, care ii vei sti visele, indoielile, temerile, sperantele si bucuriile, atunci cand eu doar le voi putea intui?
Cine esti tu, cea care va fi iubita, respectata si rasfatata de el?
Cine esti tu, cea care va vedea adevaratul barbat din el?

Acum inima lui bate in fiecare zi langa a mea...peste putin timp iti va apartine, va bate langa a ta...asa ca spune-mi, cine esti tu?
Bratele ce azi ma cuprind cu atata dragoste, maine te vor cuprinde pe tine...cine esti tu?
Ochii ce azi ma privesc cu atata iubire si in care ma pierd, maine te vor privi pe tine si vei fi singura femeie de pe lumea asta ce merita privita asa...deci spune-mi draga mea, cine esti tu?
Azi pentru el sunt cea mai frumoasa femeie din lume si singura, maine locul acesta il vei ocupa tu...cine esti tu?
Acum de fiecare data cand se impiedica, se loveste sau cade mainile mele sunt acolo sa-l prinda, maine cand viata ii va pune piedica tu vei fi acolo sa-l prinzi...si totusi, cine esti tu?
Acum petrec fiecare zi alaturi de el, ii ascult fiecare cuvant stiu tot ce isi doreste, maine tu imi vei lua locul...cine esti tu?
Azi eu il invat ce inseamna iubirea, maine tu te vei bucura de ea...oare cine esti tu?
Azi il cresc sa fie barbat, sa iubeasca si sa respecte femeia, maine tu vei fi cea iubita si respectata de el...cine esti tu?
Azi il invat sa se iubeasca asa cum e el, cu bune si rele, maine il vei iubi tu...asa ca inca o data cine esti tu?

Azi il iubesc mai mult decat pe mine si viata insasi, maine va fi la fel si sper ca intr-o zi asa vei simti si tu!

Nu vreau sa stiu cine esti din egoism sau curiozitate ci doar pentru a-ti putea spune de acum: MULTUMESC!

Doua ore, doi copii

Aud un scancet, mic de tot, cred ca doar urechea mea antrenata il poate percepe. Cu ochii inchisi si cu viteza fulgerului pun mana pe el si ii bag tata in gura sa-i pun dop. Nu de alta, dar mi-l trezeste pe cel mare care doarme bine merci cu un picior pe mine. Imi vrea binele, imi limiteaza miscarile pentru a incepe sportul de dimineata. Asta micu suge, suge. Bun e cinci dimineata, deci incepe ziua. Imi enumerez in minte niste puncte importante ale zilei. Ce-i dau la micul dejun, poate reusesc sa merg la baie...atipesc...
"Uoa, Uoa, Uoaaaa!!!!"
Ce, unde, cand? Ti-ai scapat dopul din gura? "Shhh cu mami ca-l trezesti pe frate-tau!" Prea tarziu...
"Shilip (tradus:Filip). Micuch, Ochisori."
"Buna dimineata, Soare! (e abia sase dimineata, la naiba!) Da-i un pupic lui mami! Stai! Stai! Poti sa-i dai si lui dar incet ca-l faci placinta."
"Nu placinta! Mangaiat!" L-ai mangaiat mamica, dar mana mea, care ti-a sustinut toata greutatea nu prea e de acord cu "nu placinta", insa, in fine, am evitat un accident, hai sa incepem ziua ca de dormit... eh am timp, peste vreo doi ani.
Incepem imbracarea, hmmm merge mai repede decat se astepta vezica mea, care mai trebuie sa aiba rabdare (Uoa, uoa fundal sonor). Stiu iti e foame dar mai ai putintica rabdare sa termin cu asta mare.
"Dintisoriiii!"
"Da, hai sa-i spalam, numai stai un pic sa-l calmez pe asta micu' "Shhh, taci cu mama, mai ia si suge un pic sa-ti stamperi foamea ca termin imediat. Damian! Nu te duce sigur in baie. Asteapta-ma, te rog frumos!"!
Bun! Spalat pe dinti. Imbracat, schimbat bebe. Iesim in sfarsit din dormitor. E ora sapte. Ne-am miscat repede.
"Hai mai micutule sa papi si tu, poate adormi un pic." "Mami, foame!" " Da iubire iti face mami imediat, stai sa adoarma Filip" "Oua!" "Iti fac oua daca vrei" "Amiaaan (tradus: Damian, un pic peste limita de decibeli suportabili) "Bine mama, tu iti faci" "Branza!" "Ai rabdare ca facem imediat oua" "Frunze! (adica frunze de patrunjel)" Iti dau si frunze stai doar un pic."
Asa, ai adormit in sfarsit...te rog sa dormi macar 20 de minute...

Facem ouale. "Sparge unul, ah l-ai scapat, nu-i nimic mai iti dau unul."
"Ioooi mizerie!" Da dragule s-a facut mizerie nu trebuie sa-mi arati ca stiu!"
Pus tigaia pe foc.
Intr-un final apoteotic am terminat. E pusa la racit. A! Am timp sa merg la baie! Trebuie sa recunosc ca am o vezica foarte rabdatoare.
"Damian, unde esti? Hai sa papam! Ce faci acolo (dulapul cu condimente)? Vai dar ce ai pe fata? Piper?" "Spalam!!!" "Stai mamica sa-ti fac o poza ca nu o sa ma creada veci taica-tau!" Avalansa de stranut...asta e poate nu o sa mai faci...
"Hai sa mancam!"
"Mami pute!" "Ce pute? Ai facut pe tine? Pfiuuu, hai sa ne spalam si mancam dupa aceea!" Dat drumul la apa, dezbracat, spalat.
Uoa, Uoa, Uoa... Te-ai trezit?(deja!?)
"Hi, plange bebe! Brate mami!" "Aud si eu ca s-a trezit, hai sa mergem!" "Nu, pisu picioare!"
"Dragul meu, pisu se face in vasul de WC, nu in vana." "Nuuuuu, pisu picioare!"
"Bine, fa! Dar repede ca se raceste prea tare mancarea si plange Filip...Poate nu-ti trebuie acum, incercam mai tarziu...bravo, ai reusit! Hai sa mergem!"
"Gata puiut, de ce nu vrei tu sa dormi daca nu esti la mami in brate?"
"Nu pot! Ajute mami!" Ce Doamne Iarta-ma mai e acum?
"Damian de ce ti-ai bagat piciorul in oala?" "Putut!" "Vad si eu ca ai putut... hai gata, pune-o la loc si sa papam"
"Nu vreau!" "Te rog frumos!" "Nu vreaaauuuuu!!!" "Gata, termina, pune-o la loc si gata, te rog mult!"
"Mami spune: nu vrei, nu vrei si papam"
"Bine mamica, nu vrei, nu vrei numai hai sa mananci"
In sfarsit un pic de liniste. Cel mic suge linistit. Copilul meu cu par balai papa mancarea rece, dar ii place ca doar a facut-o el.
E ora opt deja... poate reusesc si eu sa fac o cafea...mai vedem... au trecut doar doua ore :)

Va pup!

Pauza de publicitate

"Viata bate filmul". Auzim aceasta expresie foarte des si de fiecare data ne face sa reflectam, macar un pic la viata noastra. E corecta. Fara sa ne dam seama ne duce cu gandul la filmele ce le-am vazut. Drame, comedii romantice, comedii, filme bune sau mai putin, filme de-a dreptul ridicole...dupa care stam si analizam viata noastra si da, seamana. Are momente triste, momente tragico-comice, unele jenante, altele minunate. E plina de dragoste sau ii lipseste si visam zi de zi la ea cu ochii deschisi. Oricum e un drum plin de speranta, aspiratii, dorinte, cautari, asteptari.
Am auzit odata intr-un film ca ar trebui sa fim personajul principal din viata noastra (filmul nostru), eroul, sa nu jucam un rol secundar. Mi-a placut. Asa e. Asa ca in fiecare zi incerc sa-mi joc "rolul" pana la capat si cat pot eu de bine. Am renuntat de mult sa fiu regizor. Ii rezerv acest lucru acelei "Forte" exterioare ce se pare ca ne conduce viata. Imi plac surprizele. Imi place sa nu stiu ce aduce ziua de maine si sa traiesc momentul. Nu merita sa-mi bat capul si cu punerea in scena. Merita doar sa ma bucur si sa folosesc cat mai multa improvizatie.
Filmul vietii noastre se deruleaza de obicei fara spectatori, sunt implicati doar protagonistii dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa dai tot ce ai mai bun, zi de zi.

Stiti ca atunci cand urmarim un film bun detestam sa fie intrerupt de pauzele de publicitate. Vrem sa-l privim cap-coada, lasandu-l sa se deruleze, traind practic alaturi de actori, implicandu-ne in actiune. Reclamele astea! Am stat si m-am gandit un pic la ele. Am realizat cu surprindere ca apar si in viata noastra.
In reclame de multe ori se portretizeaza o familie fericita, tatal vine de la lucru, mama il asteapta cu mancarea pusa, tot timpul aranjata, cu zambetul pe buze, copiii sunt veseli si fara griji. Mancarea are intotdeauna cel mai bun gust. Totul e mai sigur, mai lipsit de riscuri, mai sanatos. In altele apare dragostea de unde nici nu te astepti si totul in jurul tau e plin de culoare si de cantec. Altele iti ofera leacuri minune pentru orice fel de afectiune. Exista solutii miraculoase care iti spala singure vasele, iti fac curatenie in casa, iti spala hainele. Alcoolul e o licoare magica ce te bine-dispune si te face mai fericit. Bancile sunt prietenele tale si iti ofera solutii financiare oricand si tu ai numai de castigat. Totul e posibil in reclame!
Asa ca, da! Traind zi de zi filmul vietii mele, fiind spectator si protagonist, astept cu nerabdare pauza de publicitate. Vreau uneori sa ma opresc, sa am un respiro si sa descopar posibilitatile din reclame. Si din cand in cand am parte de publicitate in filmul vietii mele. Nu apare la intervale prestabilite, nu e cenzurata sau controlata. Apare din senin si eu ma bucur de ea.
Sunt din ce in ce mai multe clipe de fericire alaturi de cei dragi, de ras pana la lacrimi, bucuria unei ninsori, o masa copioasa ce are gust si cateodata si o sticla de Coca-Cola; apar si cei mici care sa sara dimineata in pat si eu sa arat bine nu sifonata de somn; sa fiu aranjata si masa sa fie servita, in special daca am comandat-o din oras; se face curatenie ca prin minune in casa si vasele si hainele imi sunt spalate ca prin farmec atunci cand vine mama in vizita. Bancile imi devin prietene cand ma asez pe una in parc si imi privesc puiul jucandu-se. Am la indemana produse de infrumusetare minune: sunt mereu pieptanata de niste manute mici si dibace, machiajul imi e permanent intact pentru ca folosesc ca farduri cei mai dulci pupici de la baietii mei. Sunt multe si fiecare le avem pe ale noastre, care ne fac viata mai altfel, mai frumoasa.
"Viata bate filmul!" Spre deosebire de un film vazut la televizor, in filmul vietii tale astepti cu nerabdare pauza de publicitate, nu simti nevoia sa schimbi canalul ci doar sa stai sa te relaxezi si sa te bucuri de fiecare secunda.
Joc rolul principal in viata mea si la sfarsit cand cu ochii mintii imi voi revedea filmul, memoria va juca rolul de editor de imagine si poate imi voi aminti doar aceste pauze de publicitate...cine stie?

Dragi tineri sau viitori parinti...ca de inceput de An

Cand am intrat in 2014 i-am multumit anului ce tocmai se incheiase printr-o scrisoare, in care mi-am exprimat din tot sufetul multumirile si dorintele pentru noul an. Recitind-o mi-am dat seama ca am primit mai multe decat ma asteptam, chiar daca eu, ca totii de altfel, nu mi-am tinut toate promisiunile facute. Asa ca acum privesc 2015 in fata si de data asta nu mai promit nimic, nici nu-i cer nimic. Voi trai si voi vedea.
Anul a inceput cu stiri triste, venite din alta tara, dar care ne arata o parte urata a umanitatii. O latura ce nu vreau sa o constientizez si nici sa o vad vreodata. Permiteti-mi sa nu-i ofer mai multa notorietate decat este cazul acestui eveniment tragic, sufletul imi este alaturi de cei directi afectati si cam atat din pacate... Fiecare traim in bula noastra de sapun si aici ne este bine.
Pe mine noul an ma intampina cu doua evenimente minunate. Peste cateva zile, minunea noastra Damian implineste 2 anisori (cam de atunci am si blogul, unde a trecut timpul?). Iar luna viitoare va aparea in viata noastra minunea numarul 2. Un alt baietel PreaAdorat si PreaMinunat (vorba unei prietene).
Acum doi ani cand asteptam venirea pe lume a primului meu puiut, ma incerca o avalansa de sentimente de la frica la fericire maxima, panica si multe altele unele justificate altele datorate unei batute jucate de hormoni in jurul inimii mele. Acum sunt mult mai linistita, sper (STIU!) ca totul va fi bine si abia astept sa incep noul drum.
Asa ca de inceput de an m-am gandit sa ofer niste sfaturi mamicilor (si taticilor) care astepta sau sunt la inceput de drum. Se spune ca sfaturile nu sunt bine-venite daca nu le ceri, cu toate astea ma incumet sa-mi dau cu parerea. Sunt strict din punct de vedere a unei tinere mamici. Ca doctor, poate mai incolo si daca va fi nevoie.

Draga tanara sau viitoare mamica,

1. Asteapta-te la cea mai stresanta perioada din viata ta, dar si cea mai frumoasa. O perioada ce te va face sa uiti cine ai fost si cine esti. Insa daca iti tii inima deschisa vei invata in fiecare zi cate ceva nou despre tine, te vei redescoperi, reinventa si totul prin niste ochi ce reflecta cu adevarat inocenta si bunatate.
2. Asigura-te ca ai multe haine de casa. Cat mai multe tricouri comode, care sa iti fie utile si in cazul in care alaptezi. Eu am preferat maieuri pentru ca nu prea ma facea sa ma simt bine vederea burtii mele, ce o perioada s-a incapatanat sa ramana imensa, de atatea ori pe zi, tricoul fiind nevoita sa-l ridic pentru a putea alapta. De ce iti trebuie mai multe? Simplu. Iti vei da seama ca desi tu inca nu realizezi pe ce lume traiesti, corpul a devenit una cu mogaldeata mica ce o tii in brate. Asa ca de fiecare data cand puiului tau ii va fi foame cam cu cinci minute inainte va incepe sa iti curga laptele si vei fi cam mereu cu doua pete, care parca vor sa semnalizeze unde sunt minunatele "titi". Acum stiu si eu ca exista sutiene speciale pentru  alaptat si pernite care sa absoarba lapticul, dar nu stiu altii cum sunt dar eu personal in perioada aceea nu prea stiam pe ce lume traiesc si ori uitam sa le pun ori am realizat (cu surprindere) ca nu fac fata exact asa cum spune reclama. De asemenea iti vei da seama ca ti-ar placea sa ai macar doua masini de spalat haine, pentru ca nu stiu prin ce fenomen hainele tale se transforma intr-o gramada uitata in cosul de rufe, desi masina merge toata ziua. Bine daca te uiti pe uscator misterul e elucidat cand vezi multe (de unde atatea?) hainute care mai ieri ai fi putut jura ca sunt pentru papusi.
3. Nu trebuie sa investesti enorm de la inceput. Ai nevoie doar de cateva lucruri esentiale, dupa care te orientezi in functie de nevoile tale si ale puiului tau. Iti trebuie bineinteles un patut. Cum il alegi? Cu greu dar si practic nu dupa design. Sfatul meu e sa iei unul mai incapator pentru ca in cele mai multe cazuri cat e mic puiutul caruciorul se transforma in patut peste zi. Nopatea de multe ori ai vrea sa te cuibaresti un pic langa el, asa ca un patut mai mare e binevenit. In unele cazuri multe mamici prefera sa doarma alaturi de puiul ei (aici parerile sunt impartite, in final fiecare va face cum este mai bine pentru ea), cel putin la inceput asa ca patutul devine o investitie pe termen lung. De lemn sau de panza? Eu prefer de panza, pentru ca la cat s-a lovit Iubitul meu de margini in somn, cu si fara aparatoare sau cat lemn a mancat in momentul cand se ridica in picioare si au inceput sa-i creasca dintii... ma rog, eu nu mai vreau sa vad patut de lemn in casa.
Sunt saltele care au senzori si porneste o alarma in momentul in care bebelusul nu mai respira mai mult de un anumit numar de secunde. Sincer, mi se pare exagerat, dar e adevarat ca lipsa de somn de la inceput s-a datorat nu neaparat lui, care dormea "bine merci", ci mai mult trezitului din ora in ora sa il verific daca e bine si daca mai respira. Macar nu am ajuns sa-i pun oglinda la nas dar nici mult nu mi-a lipsit. Asa ca macar peste zi cand doarme sa nu mergem din 10 in 10 minute sa-l verificam, recomand cu caldura un monitor, de preferat cu camera video sa-l poti vedea. Ca desi e linistite tot nu te rabzi sa nu te duci sa vezi ce mai face minunea ta adorata. Mai ai si alternativa sa stai non-stop cu el dar sincer eu nu o indic din motive lesne de inteles (mai trebuie sa mergi si la baie si atunci ce te faci?)
O alta investitie necesara este un carucior. Aici sfatuiesc sa se ia unul 3 in 1 vorba aia, daca venitul va permite sariti peste acest punct si luati-va toate accesoriile si micile "prostioare" inventate ca macar, si daca nu le folositi va jucati cu ele si dupa aceea ne povestiti si noua celor mai limitati (in ale portofelului, bineinteles). Singurul lucru ce il recomand la un carucior e sa aiba cadru rezistent si suspensii bune, pentru ca deocamdata ne chinuim sa intram in Europa doar prin autostrazi, prin trotuare poate cand imi voi plimba nepotii.
Sterilizator si cantar nu merita luate de la inceput. Asteptati sa vedeti daca veti avea nevoie. Daca alaptati ce Doamne sa sterilizati? Suzeta? Daca e doar pentru asta va recomand sa o fierbeti cinci minute pe aragaz, principiul e acelasi ca la sterilizatorul cu aburi si dureaza si mai putin. In cazul in care veti avea nevoie de bineroane si tetine atunci da, sunt mai multe si e mai comod. Desi si astea se pot fierbe la fel de usor. Cantar nu recomand, decat daca in prima luna nu ia copilul in greutate. Veti deveni obsedata de el si se va transforma intr-un factor de stres in plus.
Va mai trebuie o vanita, un termometru (nu trebuie sa fie nici cele mai aspectoase, nici cele mai scumpe), trebuie sa va fie utile. Masa de infasat doar daca nu va puteti amenaja un loc curat in casa unde sa-l schimbati.
4. Nu trebuie cumparate cosmetice pentru bebelus. Va trebuie niste saruri de baie pentru inceput, o crema pentru iritatia de scutec (eu prefer pasta Petrini) si eventual un lapte de corp de buna calitate (si aici nu trebuie sa ne zgarcim). In nici un caz sampon, uleiuri si alte tampenii vandute de firme doar pentru a face bani. Nici servetele umede nu trebuie sa luati de la inceput o gramada de pachete. Poate ca veti observa ca si apa calduta are acelasi efect si le veti folosi doar cand mergeti undeva sau in unele cazuri.
5. Cate hainute cumparam? Cate vreti! Nu veti folosi nici jumatate dar e o adevarat placere sa cumperi haine pentru bebelusi asa ca da-i bataie mamico, nimeni nu te va judeca!
6. Si la final incarca-te cu multa rabdare (si cu scutece!), nu va fi usor, dar crede-ma timpul trece asa repede asa ca cel mai important sfat ce vi-l pot da dragele mele si dragii mei e sa va bucurati zi de zi de minunea voastra, pretuiti-o, iubiti-o. Lasati schimbarile sa vina de la sine, grijile sa se transforme cu timpul, somnul sa il regasiti cand veti fi pregatite sa dormiti si zambiti!

Zambiti de sub cearcane, zambiti de sub mormanul de haine de spalat, zambiti de sub dusul care tine 2 minute, zambiti in timp ce incercati sa gasiti o pozitie in care sa-i treaca durerile, zambiti mereu pentru ca primiti in dar cel mai frumos lucru din viata:puiul vostru si voi va transformati in parinti! O specie aparte mereu in curs de dezvoltare si de imbunatatire!

Va pup! La multi ani!

Cand vom creste mari...

Era ziua mea, acum cativa ani, cred ca vreo 6. Am primit de la Dragul meu un cadou. Ceva simbolic. Eram tineri, incercam sa ne cladim viitorul. Si astfel a aparut o expresie  ce o foloseam destul de des. "Cand vom creste mari". Orice neajuns intampinam stiam ca se va rezolva "cand vom creste mari". Asa si cu cadoul meu. Era ceva ce urma sa se materializeze "cand vom  creste mari". E vorba de aceasta masinuta.

Mi-a daruit-o zambind, spunandu-mi:" Azi imi permit sa iti fac cadou masina ta preferata, doar ca jucarie, dar cand vom creste mari iti voi cumpara una adevarata :) " Era un vis frumos. O masina sport, masina celor lipsiti de griji, tineri si dornici sa-si traiasca viata la maxim. De multe ori am privit-o si ma lasam purtata de ea cu cea mai mare viteza. Zburam la volanul ei si depaseam orice problema, grija sau indoiala. O conduceam spre maturitate. Era vehiculul ce ma ducea spre momentul cand voi fi mare.
Ce insemna atunci pentru noi asta?
Insemna ca era necesar sa avem anumite lucruri pentru a ne implini viata si a ne considera la randul nostru impliniti.
Trebuia sa detinem o masina (de preferat aceasta, pentru ca o placeam eu), trebuia neaparat parcata in curtea casei noastre, unde ne vom intoarce in fiecare seara, dupa ce am terminat inca o zi la serviciu, bineinteles serviciu ce ne ofera toate satisfactiile, atat financiare cat si sufletesti.
Nu aveam un termen precis pentru cand vom creste mari. Nici ce varsta trebuia sa avem. 30, 40, 50 de ani. Nu era clar dar stiam ca se va intampla.
Si au trecut anii. Ani in care foloseam in continuare expresia atunci cand nu puteam sa avem ce ne doream. Pana intr-o zi...
Intr-o zi cand am deschis ochii si langa mine dormea linistit puiul meu. In burtica dadea din picioruse (felul lui de a spune "Buna dimineata") a doua mogaldeata ce asteapta sa vina pe lume. Si deodata m-am simtit mare. M-am simtit mai implinita ca oricand.
Nu aveam masina dorita. Singurul vehicul cu roti din casa e caruciorul. Il conducem pe rand cu multa fericire in suflet. Daca vom avea candva masina sigur nu va mai fi una sport. Acum calatorim prudent si cu centura pusa prin viata. Doar inima ne prinde viteza nebanuita pentru ca e plina de iubire. Casa nu avem nici acum, dar avem ACASA.

Iar masinuta visurilor mele nu mai reprezinta un simbol si un vis. Suntem deja mari. Ea a devenit ce era menita sa fie de la inceput: o jucarie. E jucaria visului nostru implinit.

Iar cand vom creste mari s-a transformat intr-un firesc toate la timpul lor.

Va pup!

Din nou pentru tine, puiul meu

La catva timp dupa ce ai aparut in viata noastra, ti-am scris cu inima deschisa si cu sufletul plin de fericire. De atunci am trait cea mai frumoasa perioada din viata mea. Alaturi de tine m-am descoperit si am crescut impreuna. Mi-am reamintit poezii ce mi-au fost spuse de mami si bunica, am redescoperit ca nu am voce dar ca ador sa cant, am invatat sa numar din nou, sa deosebesc culorile, cum fac toate animalele (si cand spun toate, ma refer chiar la TOATE pentru ca a trebuit sa imit inclusiv hipopotamul si crocodilul si recunosc, a fost o provocare). Insa cel mai important lucru am invatat sa iubesc. Si te iubesc puiul meu mai mult decat orice sau cum iti spun in fiecare seara mai mult decat toate stelele de pe cer!

M-am hotarat sa-ti scriu din nou pentru ca simt ca iti datorez o explicatie. Peste putin timp vom fi din nou binecuvantati cu un puiut. A fost hotararea noastra, a lui mami si a lui tati si simt ca nu e corect ca nu te-am putut include in decizie. Nu vreau niciun moment sa crezi ca am simtit ca nu ne esti de ajuns. Esti Unicul, Cel mai si Totul. Ai fost minunea noastra de la inceput si te pretuim zilnic. Noi avem acum sentimente egoiste. Ne bucuram nespus ca vom avea ocazia sa traim de doua ori aceste clipe minunate. Vom impartasi de doua ori cea mai pura dintre iubiri, vom creste a doua oara, vom putea cunoaste doi oameni deosebiti (pentru ca stiu ca asta veti deveni) si desi credeam ca nu este posibil fericirea ni se va dubla.

Pentru tine, puiul meu inceputul de drum poate nu va fi asa frumos. Poate te vei simti dat la o parte, poate vei simti ca ti s-a luat ceva ce iti apartinea doar tie, poate nu vei putea sa intelegi de unde a aparut si de ce nu mai esti doar tu cu tati si mami.

Vreau sa-ti spun de ce ma bucur ca vei avea un fratior. Nu vei intelege inca, dar in timp sper sa-mi dai dreptate.
Iti fac cadou un cel mai bun prieten pe viata. Pentru ca asa va fi. Eu nu am frati sau surori, dar am observat ca e o legatura aparte. Orice s-ar intampla intre ei legatura de adevarata prietenie nu se rupe.
Iti ofer un partener de joaca ce are un avantaj fata de alti copii, il iei cu tine acasa.
In adolescenta chiar va fi cineva care te va intelege pe deplin cand te vei plange cat de invechiti, absurzi si imposibili suntem eu si tati.
Nu in ultimul rand, iti ofer un sprijin. Va veni vremea cand vom fi batrani si nu vreau sa iti fim o povara. Vreau sa ai o persoana cu care sa imparti "responsabilitatea" de a avea grija de noi.

Va iubesc deja la fel pe amandoi. Tie, dragul meu puiut, iti voi ramane mereu recunoscatoare pentru ca tu ai fost cel care m-a transformat din femeie in mama si pentru mine asta a fost cel mai frumos cadou!

Te iubesc acum si intotdeauna!

Va pup!

Primele ganduri pentru puiul meu le puteti citi aici.

Barbatul perfect

Barbatul perfect are la brat o femeie desteapta. Sau altfel spus, o femeie desteapta are alaturi un barbat perfect.
Barbatul perfect nu e intotdeauna mai frumos ca al vecinei dar e mereu al tau.
Barbatul perfect miroase a dragoste si cafea.
Barbatul perfect iti spune te iubesc de o mie de ori in mintea ta, in realitate iti arata zilnic.
Barbatul perfect e liber, liber sa traiasca si sa aleaga pe cine iubeste si e perfect ca te-a ales pe tine.
Barbatul perfect nu uita niciodata cine ai fost, cine esti si cine vrei sa fii.
Barbatul perfect e in primul rand OM.

Cautam disperate prin viata un barbat perfect. Pe ACEL print, emir sau Fat-Frumos, care a fost zamislit dupa chipul lui Adonis, uitand ca noi nu suntem toate Afrodita.
CEREM sa fim iubite, apreciate, respectate...uitand sau poate nu am reusit niciodata sa ne iubim, sa ne apreciem si sa ne respectam noi insene.
VREM sa comunice cu noi sa ne spuna ce are pe suflet, desi uneori tacerea noastra e punctul dintre propozitiile lui.

Eu am gasit barbatul perfect pentru mine. De la inceput? Cu siguranta nu! Au trecut ani de zile pana sa-l descopar in barbatul ce imi era de mult timp alaturi. Ne-am schimbat in timp e adevarat, dar nu aceasta schimbare a contat. Mi-au trebuit multi ani sa descopar definitia "perfecta" pentru cuvantul PERFECT.
Ce inseamna sa fii perfect? Perfect pentru cine sau in ochii cui? Sunt eu perfecta? Am stat si m-am analizat mult timp. Ma cautam in ochii mei in fiecare dimineata si nu gaseam decat defecte si muuuuulte lucruri de corectat. Pana intr-o zi...

Ma intorceam de la maternitate. Imi era frig si foame. L-am pus pe bebe in patut si m-am dus la baie. Asteptam cu nerabdare sa fac un dus la mine acasa. M-am dezbracat si m-am uitat pentru prima data in oglinda. Nu mi-am mai recunoscut corpul. Era complet schimbat. Burta imi era inca mare si daca nu as fi fost sigura ca mi-am tinut puiutul in brate, as fi asteptat sa ma loveasca usor cum o facea acum cateva zile. Am pus mana pe mine sa fiu sigura ca nu visez. Am ridicat ochii. Nu puteam sa ma mai privesc. La fata acelasi dezastru. Cearcane care nu stiu de unde incepeau si unde se terminau. Parul nu imi era spalat de cateva zile si cum am stat mult cu capul pe perna imi era incalcit la spate asa de tare parca cineva mi-a pus un pachet de guma in el. Pe langa toate astea facusem o alergie si eram toata rosie si aveam bubita langa bubita, parca eram un ciorchine.
Am inchis ochii. Nu vroiam si nu mai puteam sa ma privesc. Am simtit ca ma pupa cineva pe fata. Era Dragul meu. Imi zambea. Si pentru prima data m-am privit cu adevarat in ochii lui. Oglinda lor imi prezenta o alta imagine. In ei eram PERFECTA!

In acel moment "PERFECT-UL" a capatat sens. Era o mogaldeata mica ce dormea linistit si care in cateva zile de viata a reusit ceva extraordinar. Mi-a daruit BARBATUL PERFECT, tatal lui, si ne-a facut viata... cum credeti?... PERFECTA!

Va pup!

Ce inseamna "Te iubesc"

Imi e cald, imi e bine... Simt doua maini care ma tin cu grija la piept, ma simt in siguranta. Zambesc. Am invatat ca daca zambesc ma simt minunat. Casc si deschid ochii. Doamne cate culori! Ieri nu erau, ce se intampla, clipesc si dintr-o data vad doi ochi care se uita bland la mine. Cine e? Ce frumos imi zambeste! Vad cum buzele se misca si aud "Buna dimineata soare! Mama te iubeste!" Oh, ce cunoscute  imi sunt vorbele astea! Oare persoana din fata mea le-a spus? Oare  daca misc si eu din buze voi auzi ceva? Ce sunete ciudate! Imi vine sa rad...persoana din fata mea rade si ea. Se apropie de mine si ma pupa! Stai! E mama! O cunosc, i-am auzit vocea de nenumarate ori. Aud din nou "Mama te iubeste!" Ce inseamna "te iubeste"? Trebuie sa aflu cat mai repede.
In ultima vreme aud tot mai des "te iubesc". Mama imi spune in fiecare zi. Tata la fel. Ma uit la ei si ii vad ca se pupa si isi zic si unul altuia ca se iubesc. Deci nu e ceva legat doar de mine. Dar trebuie sa fie ceva placut pentru ca nu stiu de ce, dar de fiecare data cand aud "te iubesc" ma simt bine. Am vazut ca si mama zambeste si ochii ii sunt parca mai luminosi, cand ii spune tata ca o iubeste. Voi afla eu ce inseamna.
Of, mi-e foame...plang. Ma ia mama si ma pune la san sa pap. Ce bun e! O aud din nou : "Papa puiule, te iubesc mult!" Cred ca asta inseamna sa iubesti...sa mananci bine. Zambesc si mi se face somn.
Am deschis ochii. Unde e mama? Nu o vad nicaieri! Ce frica imi e...o strig: "Mama, unde esti? Hai la mine!" nu aud decat plans, de ce nu-mi ies cuvintele? Oare ma aude, ma intelege? Uite ca apare, zambeste. Ma ia in brate, ce bine e, si aud :"Gata puiut. Te iubesc mult!"
Cred ca incep sa inteleg. "Te iubesc" inseamna sa ai grija de cineva, sa nu fie nevoie de cuvinte pentru a va intelege, sa fii mereu acolo cand are nevoie de tine, sa ai o stare de fericire de fiecare data cand va vedeti. Sa oferi siguranta si stabilitate. Dar cred ca cel mai important sa vezi cum i se lumineaza ochii cand ii spui "Te iubesc!" Imi plac aceste doua cuvinte. In fiecare zi exersez si stiu ca in curand am sa reusesc si eu sa spun "Te iubesc mama!"

Cred ca cel mai de pret dar pe care il putem darui copiilor nostri, este sa-i invatam sa iubeasca. Sa iubeasca tot! In primul rand pe ei insisi, dupa care sa invete sa aprecieze  si sa iubeasca tot binele si frumosul  ce-i inconjoara, iar mai incolo sa fie capabili sa-si daruiasca inima si sufletul unei alte persoane. Sa iubeasca fara regrete si fara indoieli. Sa stie sa se bucure de acest sentiment minunat "caci unde dragoste nu e, nimic nu e".
Va pup!

Pentru puiul meu

Dragul meu puiut,
Iarta-ma pentru ca:
1. Te-am dorit enorm dar nu te-am vrut. Nu stiam ce o sa insemni pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Erai o simpla entitate care exista doar in mintea mea si nu reuseam sa te materializez. Imi era frica de tot ce vei aduce nou in micul nostru univers si aveam o frica nejustificata ca vei "strica" buna oranduiala a lucrurilor.
2. Nu te-am iubit de la inceput. Pentru mine ai fost ceva neasteptat. Cuvantul MAMA nu insemna nimic pentru mine, nu ma definea si mai mult nu ma caracteriza. Cand cresteai incet, incet in burtica nu simteam inca nimic din ce imi spunea toata lumea ca ar trebui sa simt, ma simteam doar nepregatita si credeam ca noua luni e o perioada lunga si o sa am timp sa ma obisnuiesc... sa incep sa simt ceva, dar au trecut intr-o clipita si eu eram doar paralizata de un sentiment de panica.
3.Nu reactionez la fiecare plans al tau cu un zambet si cu o voce linistitoare. Stiu ca tu pui mic fiind, nu stii altfel sa comunici decat prin plans, si de fiecare data cand o faci ai nevoie de mine si vrei sa te simti in siguranta. Nu reusesc sa-ti ofer asta mereu. Uneori zambetul imi inghetata pe fata obosita, ochii nu te privesc mereu bland ci impaienjeniti de nesomn iar vocea uneori imi tradeaza iritarea ca abia m-am asezat sa mananc pentru prima data in zi si tu taceai de doar zece minute.
4. Nu o sa reusesc sa iti explic in cuvinte cat de mult insemni acum pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Am inceput sa traiesc in momentul cand ti-am auzit prima data plansul. Ai pus in ordine micul nostru univers si i-ai dat sens. Am invatat ce inseamna iubirea neconditionata si datorita tie cuvantul MAMA are semnificatie. Continui sa imi fie frica, frica ca nu o sa reusesc sa te ocrotesc de lumea si viata ce te asteapta, frica de faptul ca nu o sa pot sa fiu mereu langa tine, ca vom invata sa comunicam altfel si poate nu o sa-ti aud chemarea.
Dar dragul meu puiut, iti promit ca de fiecare data cand ma vei chema, cand vei avea nevoie de un zambet sau de o voce linistitoare sau doar sa te simti in siguranta, mama va fi acolo! Iti promit ca nu voi avea nevoie de cuvinte sa-ti spun cat te iubesc ci ca voi incerca sa-ti arat in fiecare zi...
Cu multa dragoste,
MAMA