miercuri, 28 mai 2014

Tata, iata fiica ta!

Saru'mana draga tati,
Sper ca aceasta scrisoare sa te gaseasca bine, fericit si linistit. Iti scriu in acest fel pentru ca asa m-ai invatat tu. Imi e foarte dor de tine. Cat timp a trecut de cand nu am mai vorbit? Poate a fost ieri sau a fost acum o viata? Calendarul imi arata ca azi se implinesc 17 ani de cand te-am tinut ultima data in brate.  Imi amintesc perfect privirea ta, inainte ca viata sa inceapa in alta parte pentru tine. Era induiosatoare, plina de dragoste dar si de frica. Multa vreme am crezut ca atunci am putut sa-ti citesc frica de moarte in ochi, dar acum stiu ca iti era frica de ce o sa se intample cu mine dupa ce tu nu vei mai fi...
Stai linistit taticule scump. Sunt bine si in fiecare zi incerc sa te fac sa fii mandru de mine. Si nu mai sunt suparata ca ai plecat asa de repede de langa mine. Pentru ca stiu ca niciodata nu m-ai parasit.  Ti-am simtit mereu prezenta in tot ce am facut si in toate momentele din viata mea.
Aici, unele lucruri s-au schimbat altele au ramas la fel. Ce as mai rade de tine daca te-as vedea cu un telefon mobil! Sa nu mai spun un smartphone. Cred ca si acum  m-ai suna in fiecare seara la 11 sa vezi daca sunt in pat. Da, cred ca ti-ar placea lumea noua! In schimb restul a ramas la fel. Oamenii sunt tot oameni, ziua e tot zi si noaptea e tot noapte.
Eu si mama am facut ce am putut mai bine sa supravietuim. Si suntem bine acum. Am o familie si un baietel minunat! O si Damian iti seamana asa mult! Ai trait mereu in inima mea, dar acum te vad in fiecare zi in ochii puiului meu.

Iarta-ma tati drag pentru ca multa vreme am fost foarte trista. Si acum consider plecarea ta o nedreptate. Poate o sa-mi explici odata de ce trebuia sa fie asa...Dar pana atunci ma doare inca. Imi e dor de tine zilnic. Imi lipsesc sfaturile tale. Imi pare rau ca nu m-ai putut ajuta cand am devenit tanara femeie. Sunt convinsa ca nu faceam atatea greseli daca erai langa mine.
Stii am pastrat o geaca de a ta. Tii minte ca nu-mi placea cum miroseai pentru ca fumai? Ei bine, s-a pastrat asa bine mirosul si de cate ori absenta ta devine prea dureroasa, imi ingrop fata in ea si pur si simplu am impresia ca adulmec iubire. Aveai atata de multa pentru mine, incat e de ajuns sa inspir o data mirosul tau, care acum il ador, si sa ma simt iubita si ocrotita pentru o viata intreaga.
Uneori ma simt vinovata ca viata mea decurge normal si imi reprosez momentele de fericire. Dar nu te-am uitat nicio clipa. Ai continuat sa traiesti prin mine. Imi place sa cred ca ma poti vedea. Ca ai plecat intr-o lume mai buna, dar nu stiu... Totusi, adeseori o adiere de vant sau un ras de copil imi dau o exaltare in suflet si te simt.
Nu stiu unde esti, asa ca adresa de pe plic va fi inima mea pentru ca de cate ori te caut, acolo te gasesc.
Te iubesc mult, taticul meu scump!

P.S. In poza esti tu la doi ani.

Va pup!

Un comentariu: