O poveste...fireasca

Firescul ne defineste. Ne este indus de cand ne nastem. Este firesc sa ne traim copilaria, sa fim iubiti, sa radem, sa suferim. Urmeaza firescul cunosterii iubirii, a trairilor, a relatiilor. Firesc este sa-ti intemeiezi o famile, sa ai o meserie, sa faci copiii.  Firescul isi urmeaza drumul...firesc... Te bucuri, suferi, traiesti, mori. Toate parte dintr-o viata de om. Viata fiecaruia. Unica.

Dar ce se intampla cand NEFIRESCUL isi face aparitia?

Cand copilaria nu e fericita? Cand dragostea nu e impartasita sau nici macar invatata? Cand familia mult visata se lasa asteptata. Cand copiii nu sunt "perfecti" decat in ochii mamei lor. Cand tot ce era firesc devine un haos si montagne rousse si viata ta se desfasoara in umbra oricarui alt cuvant, decat sub umbra FIRESCULUI.

Lasati-ma sa cred ca si acest lucru e firesc. Ca depresia, tristetea, indoilelile fac parte din noi in aceeasi masura ca fericirea, iubirea, linistea.

In jurul meu vad atat de mult nefiresc incat ma intreb: de unde ideea aceasta ca lucrurile trebuie sa se desfasoare intr-un anumit fel. Nimic nu e cum ne imaginam. Neasteptatul, imprevizibilul ne definesc.
Suntem toti oameni. Unici si atat de asemanatori. Viata noastra imperfecta e a noastra. Se transforma in firescul nostru. Nimeni nu trebuie sa inteleaga. Nimeni nu trebuie sa accepte. Firesc ar fi ca fiecare sa-si traiasca bucuriile si supararile. Firesc ar fi sa reusim sa ne ridicam de fiecare data, sa multumim Celui de Sus pentru o noua zi si sa mergem mai departe. Singuri sau sprijinindu-ne pe sufletul cuiva. Da...asta e firescul lucrurilor.
Dar viata e nefireasca. Viata iti da si depresie, singuratate, boala, griji, durere. Uneori balanta e in perfect echilibru. Alteori se inclina. Dar mereu, cu un firesc enervant, merge inainte. Fara intrebari, fara pauze.
Toate aceste imperfectiuni, toate aceste lucruri nefiresti te fac cine esti azi, cine vei fi maine. Accepta-te, urla daca e cazul, cearta-te cu tot Universul dar primeste nefirescul in tot ce te inconjoara. Nu poti controla asta. Poti doar sa mergi mai departe!
Viata ta e pana la urma o simpla poveste...fireasca.
Nu exista un scop maret al suferintei, nu exista dreptate. Poti sa crezi in karma, in Iad si Rai. Poti sa crezi ca undeva lucrurile se vor aranja, vor capata un sens. Dar nu azi. Nu tie. Cand sufletul te doare, cand copiii tai sufera, cand ziua de maine pare a fi mai neagra decat cea de azi, atunci toate se minimalizeaza. Doar trairile tale au importanta si asta e firesc. Asa ca da! Tu contezi! Conteaza fiecare lacrima inghitita sau lasata sa curga. Conteaza fiecare zambet rapit sau uitat sa mai apara. Conteaza egoismul durerii tale. Ai dreptul sa fii egoist! Ai dreptul la revolta! Ai dreptul sa vrei sa cunosti firescul, asa-zisa normalitate.
Dar nefirescul nu poate fi controlat. Poti controla doar unele lucruri. Si cel mai important e sentimentul vinovatiei. Nu, nu esti vinovat! Nu poti si nu ai fi putut sa faci nimic sa fie altfel. Poti sa-ti lasi sufletul vazut, atins si neinteles. Pentru ca asa e firesc.
Ghideaza-te dupa umbrele altor suflete si invata sa traiesti cu nefirescul. Pentru ca, te asigur, face parte din viata fiecaruia, fara exceptii.
Traieste povestea ta fireasca!

Si tatal are glas

Imi aduc si acum aminte inceputurile relatiei noastre. Cand te-am vazut prima data, cand am simtit ca inima mea incepe sa-ti apartina, momentul cand mi-am dorit cu tot sufletul sa fii a mea pentru totdeauna. Si cate vise, planuri, sperante, trairi! Si, am fost norocos! Toate, incet, mi s-au implinit. Ai devenit a mea. Sotia, prietena si confidenta mea. Sincer, in acele momente nu indrazneam sa-mi doresc ceva mai mult... Si iata ca a venit! A venit momentul cand din femeie te-ai transformat in mama! Mama copiilor mei.
Sunt si am fost nespus de fericit! Uneori nu-mi puteam imagina ca te pot iubi mai mult. Au fost si momente cand a trebuit sa-mi sterg de praf sufletul pentru a scoate la iveala sentimentele pentru tine. Dar, cand am aflat ca imi vei aduce pe lume bucata din sufletul meu, te-am adorat! Mi-am amintit si ti-am amintit ca esti unica pentru mine! Femeia rupta din iubire pentru a-mi oferi mie intregul!

Ce nu stiam insa, era ca ma inhamam la o cursa nedreapta. Stiam ca voi termina pe locul doi dar imi imaginam ca vom trece linia de sosire tinandu-ne de mana ori uneori ne vom pasa stafeta. Dar simt ca te-am pierdut undeva pe drum. Te privesc si iubesc mama din tine, insa te rog ofera-mi libertatea de a-mi fi dor de femeia de care m-am indragostit!
Dupa cum spuneam e o cursa nedreapta, ma simt ca o broasca testoasa care se intrece cu o leoaica. Voi femeile sunteti construite altfel. Ati primit in dar instinctul matern. Si nu i-am inteles adevarata valoare, pana ce nu l-am vazut cum isi intra in drepturi in casa, relatia noastra de cand te numesti mama.
Si sunt extrem de fericit. Imi iubesc copiii (am invatat sa-i iubesc tot mai mult pe zi ce trece). Dar, draga mea, te iubesc si pe tine! Si am moment cand sunt obosit sa te caut printre scutece, plansete si nopti nedormite. Sper sa nu ma consideri nedrept.
Te rog sa ma lasi uneori sa te privesc cu adevarat in ochi. Nu voi vedea cearcanele, ridurile, panica, oboseala. Te voi privi pe tine, iubita mea din si pentru totdeauna.
Te rog sa ma lasi uneori sa-ti mingai trupul. A apartinut atata timp lor, minunilor noastre, acum as vrea doar sa-l simt, sa  te tin in brate cum obisnuiam de atatea ori.
Si te rog sa te uiti uneori si la mine. Sa realizezi ca sunt langa tine. Desi m-ai transformat intr-un barbat complet, cel care ti-a spus "Da" face inca parte din mine. Sunt aici si incerc sa-mi tin promisiunea de a sta alaturi de tine. Insa pare tot mai greu. Pentru ca draga mea, tu unde esti? Te ador ca mama ce esti dar te iubesc si pentru femeia ce ai fost si stiu ca poti fi!
Asa ca iubita mea, imi poti da un semn daca mai esti, daca iti vei reaminti sa ma iubesti si pentru barbatul ce sunt nu doar pentru tatal ce am devenit.
Am sa stau aici langa tine si am sa iti amintesc zi de zi ca pe langa faptul ca esti o mama minunata, esti si o femeie extraordinara! Femeia pe care o iubesc!


Sursa foto

Un pic de mamicism

AVERTISMENT! Urmeaza un material mamicesc si iubaret, care citit de "unii" ii poate face sa zambeasca sarcastic sau Doamne Da, sa faca un copil!

Desfac in graba gentuta de la gradinita sa vad daca puiul meu a papat micul dejun. Cu surprindere gasesc o hartie impachetata frumos. Ma gandesc o fi un mesaj de la educatoare. Cand colo dau de aceasta minunata "opera de arta". Primul desen al puiului meu!

Vai, ce m-am emotionat!

Mai Pui Minune ce esti tu! Cand ai crescut asa de mare? Ma bucuram asa mult cand imi prindeai degetul cu manuta ta minuscula si perfecta si acum tii un creion! Dar nici macar asta nu ma face sa lacrimez asa un pic, ci faptul ca esti tot mai mare pe zi ce trece. Ai timpul tau, petreci cateva ore departe de mine si ai activitati. Eu incetul cu incetul devin spectator la dezvoltarea ta! Si ce spectacol minunat ma asteapta!

Si in acele mazgalituri nu vad un viitor Picasso, dar vad un viitor om mare! Asa ca v-am luat la pupacit si la iubit! Pe tine Cel mare si pe el Cel mic! Ca nu ma mai satur de voi!!!
Si nu te uita la mine asa Pui Minune ca plang ca o nebuna in fata unei hartii mazgalite!
Plang de fericire ca existi, ca cresti, ca esti, ca vei fi!
Plang ca sunt atat de norocoasa incat am parte de asemenea momente ce nu aveau semnificatie pana sa nu exist prin voi!
Plang ca vad ca usor te dezlipesti de mine dar cumva te asezi si mai comfortabil in inima mea!

Si rad cand vad ca o gurita stirba plina de balute se deschide intr-un zambet ca raspuns la nebunia mea!
Rad cand te aud ca-mi spui: "Stiu mami ma iubesti mult!"

Asa e minuni perfecte, va iubesc mult!

O sarutare, o imbratisare, doi copii...

Copilul educat

Dragilor, eu m-am cam enervat! Aud tot mai mult in jurul meu oameni (majoritatea fara copii), care la orice reactie mai "altfel" a unui copil isi dau ochii peste cap sau isi exprima dezaprobarea: "Vai ce copil needucat!". Cunosc chiar mame, care spun fara nici un regret: "Eu ii ofer totul, dar sa ne intelegem, trebuie sa fie respectuos, cuminte, sa arate ca e binecrescut si educat!"
Si sa fie de la inceput clar e vorba de copii cu varsta mai mica de 4 ani!!!
Asa ca...

Ce inseamna copil educat in spatiul carpato-danubiano-pontic:

1. Saluti pe toata lumea si spui cum te cheama, indiferent ca e prima data cand il vezi sau poate are ceva ce te face sa te simti incomfortabil sau pur si simplu esti prea absorbit de jucaria din mana.
2. Chiar daca in ale limbajului nu esti inca expert, nu uita ca trebuie sa spui "Te rog" si "Multumesc". Sa nu uitam tot ceea ce tu vei deveni are ca baza "cei 7 ani de acasa". Tu ai aproape trei. Suntem imediat la jumatatea perioadei permise. Deci rapid copilul meu, Nu mai  avem mult timp la dispozitie.
3. Cum iti permiti, copile, sa nu dai mana unei persoane complet straine, care iti intinde mana sa te ajute sa urci, de exemplu in autobus. Cum indraznesti tu pui de om (de nici 3 ani) sa strigi tare "Lasa-ma" si sa te prinzi instinctiv de piciorul mamei. "Tanti, vroia doar sa te ajute, vai ce reactie, copiii cuminti nu fac asta!"
4. Trebuie sa ai rabdare drag copil, pe orice vreme si in orice conditii. Trebuie sa stii deja sa-ti astepti randul, sa intelegi deja notiunea "nu avem bani" sau "nu se poate"
5. Trebuie sa stii sa nu vorbesti neintrebat, nu intelegi? Acum raspunde-mi frumos, ca doar ti-am adresat o intrebare.
6. Un copil educat nu plange in public, daca Doamne fereste se intampla, se transforma intr-un copil urat.
7. Un copil educat sta frumos, vorbeste doar cand se cuvine si are un al 6-lea simt pentru regulile impuse de societate.
s.a.m.d.

Ai energie, esti zgomotos, nu interactionezi cu persoanele straine, ai o criza de nervi deoarece te intalnesti cu lucruri care inca nu esti capabil sa le intelegi...esti un obraznic si un needucat!
Vrei iubire, simti nevoia sa fii luat in brate, ai o frica ce nu stii sa ti-o exprimi si te simti in siguranta doar langa mami si tati...esti un santajist de mic, un manipulator si faci din parintii tai ce vrei tu!

Personal, imi cresc copiii cum pot mai bine. Gresesc si eu, evident. De multe ori imi pierd rabdarea sau las de dorit la capitolul intelegere. Teoria o stiu bine, cu practica un pic mai greu. Poate cei "7 ani de acasa" se vor transforma in 9. Dar, sincer pe copilul meu de 2 ani nu  vreau sa-l vad ca pe un copil "educat" ci ca pe un copil fericit!

Voi ce parere aveti?

Va pup!

10 sfaturi pentru copiii mei

In fiecare zi va vad crescand sub ochii mei. Bucatile mele de suflet. Bebelusul si copilul de azi veti deveni barbatii de maine. Ca orice mama mi-as dori sa va pot proteja si tine la pieptul meu toata viata. Dar stiu ca trebuie sa va privesc luandu-va zborul. Traind de un pic mai mult timp ca voi in aceasta lume dezordonata, mi-e frica de ce va rezerva viitorul. As vrea sa pot de fiecare data cand veti fi raniti, tristi, dezamagiti  sa suflu pe inima voastra si sa o pup. Sa treaca totul asa cum azi va trece orice durere cand "pupa mami". Dar nu va fi asa. Bratele mele in schimb oricand va vor cuprinde. Cand veti obosi sa va tineti capul in maini de dezamagire, isi va gasi mereu locul pe umarul meu. Iubirea mea fata de voi sper sa o simtiti in  fiecare zi si sa ii cunoasteti nemarginirea!
Vreau totusi sa va spun macar 10 lucruri pentru inceput. Vor urma si altele...

1. Veti fi loviti de multe, dar incercati sa nu fiti voi cei care lovesc.

2. Veti cunoaste suferinta, dar nu uitati niciodata ca prima voastra prietena a fost fericirea.

3. Veti fi tradati si mintiti, incercati sa nu fiti voi cei care faceti asta.

4. "Ce tie nu-ti place, altuia nu faceti!", asta va voi spune zilnic.

5. Nu va cautati forta in alti oameni, de tot ce aveti nevoie gasiti in voi.

6. Viata nu inseamna o fericire continua, ci o poveste frumoasa.

7. Sa nu iubiti niciodata destul, iubiti fara masura.

8. Rasul si un pahar de vorba buna sunt intr-adevar solutia la majoritatea problemelor.

9. Sa nu uitati sa mai si plangeti uneori.

10.  Viata nu e corecta, dar voi puteti fi!

Va pup!

Corola copilariei

Copii frumosi, va multumesc!
Copiii mei iubiti, va multumesc!

V-am daruit timp de noua luni trupul meu, iar voi in schimb in fiecare zi imi oferiti lumea intreaga!
Si cat e de frumoasa lumea prin ochii vostri! Cat de frumoasa, de simpla si perfecta e viata!
Am invatat din nou sa rad! Sa rad cu adevarat, din tot sufletul pana la lacrimi!
Am invatat sa-mi deschid ochii si sufletul la Frumos! E atat de mult in jurul nostru ca practic ne impiedicam de el mereu. Dar de multe ori preferam sa ramanem cu ochii in pamant, Nu-i nimic! Voi m-ati invatat ca si acolo il gasesc! Pietrele, insectele, iarba chiar si caldaramul au partea lor de Frumos! Pentru voi totul e nou, e minunat, e prilej de mirare, incantare. Pasarile, vantul, ploaia, soarele, luna, stelele, toata natura, toata lumea! Voi copiii, stiti sa apreciati, sa iubiti, sa acceptati totul din jurul vostru fara asteptari! Iar eu alaturi de voi exersez tactica de a gasi Frumosul in orice, in fiecare zi!
Am invatat sa plang. Si asta din toata inima, sa nu-mi fie rusine sa ma las coplesita de sentimente! Sa nu incerc sa controlez totul. Daca ma simt frustrata, neputincioasa sau mi se intampla lucruri ce nu le inteleg, am tot dreptul sa plang! Pana la epuizare! Asa cum dupa ploaie apare curcubeul si dupa plans apare un zambet! Tot voi, copiii mei, m-ati invatat asta!
Am invatat ca orice nimic poate fi o tragedie dar si o fericire. Nu exista lucru prea mic sau lipsit de importanta. Daca pe tine te afecteaza pozitiv sau negativ ai dreptul sa reactionezi!
Am redescoperit placerea jocului! Cat e de frumos sa te joci fara nici o grija! Cat e de frumos sa realizezi ca viata e un joc!

Am invatat sa iubesc! Sa iubesc cu adevarat, neconditionat si total! Din nou fara asteptari, doar sa ma las inundata de cel mai frumos sentiment existent!
Am invatat ca ura, invidia, gelozia sunt doar fabricatiile sufletului ciobit al adultilor.

Dar mai presus de toate am invatat sa sper!
Sa sper ca imi voi regasi mereu copilul din mine! Sa sper ca nu imi voi mai inchide niciodata inima in fata Frumosului! Sa sper ca iubirea e nemarginita si nemuritoare. Sa sper ca voi, copiii mei, va veti pastra mereu sufletul curat, ca nu veti uita tot ceea ce zi de zi ma invatati pe mine!

La multi ani, minunile mele!
La multi ani copii de pretutindeni!