luni, 22 iunie 2015

O nunta, doi copii

Din categoria activitati cu doi copii. Va spuneam, nu demult, cum sunt doua ore, doi copii. Ei bine ne vine randul sa mergem la o nunta. Persoana draga de tot asa ca nu putem refuza. Nu-i putem lasa (pe ai nostri copii) cu nimeni, ca ala mare e legat de noi si ala mic de san. In plus bunica, singura bona disponibila (daca nu vroiam sa ne prezentam cu plicul gol) trebuia sa fie si ea prezenta. Repet, persoana draga, draga! Toate bune si frumoase.

Drumul
Planuri facute din timp, incarcati cu energie pozitiva si ganduri bune pentru miri, pornim la drum...200 de km de tipete in stanga, urlete in dreapta. Imaginati-va va rog o masina fara aer conditionat, doar doua geamuri care se deschid, asa un pic cat sa mai respiri si tu si tipete, plansete si rugaminti sa-l dau jos (pe cel mare) din scaun, iar cel mic nu se lasa mai prejos "Oa, oa, vreau in brate!". Vorba aia:" Iti place masina ta?" "Da!" "De ce?" "Alta n-am!" Si peste toate acestea, buni si mami cu niste voci de soprane concediate canta, dar canta dom'le nu se lasa, doar, doar mai tace cel mare. Tati e mai practic: "Nu vrei o banana puiule? Niste apa? Orice numai sa-ti umpli gurita..."
Se gaseste si un agent zelos sa ne traga pe dreapta. S-a grabit tare saracu' sa ne scrie un avertisment ca nu mergea ceva la masina (serios?!). In tot acest timp eu imi descopeream veleitati de contorsionista alaptandu-l pe cel mic. Nu exista optiunea de a-l scoate din scaun daca vroiam sa ne oferim cat de cat sansa de a-l calma pe cel mare.


Ziua nuntii
Dimineata: programare la coafor. Ghinion, contramandata pentru nunta viitoare (cand vor avea copiii 14 ani!). I-am trimis pe buni si tati la cununie, poze etc. Eu urma sa ma aranjez cum pot acasa sa-l astept pe cel mare sa se trezeasca si sa merg direct la sala pt petrecere. Zis si facut doar ca...
Se trezesc cu o ora mai repede, chiar cand manichiura mea de un "profesionalism" desavarsit, isi facea siesta. Asta e, macar am apucat sa le curat! O ora de maraiala, plansete, negocieri. Si iata-ma intrand in sala, in toata splendoarea mea, in brate si de mana cu minunile mele (recunosc, ei erau desavarsiti si aratau impecabil).Eu...of! Cu ce sa-ncep?
Parul doar pe jumatate uscat. Deja fara mirare observ in oglinda de la intrare ca am uitat sa ma dau cu rimel la un ochi. In masina, in drum spre restaurant, un scai de la un papuc (al cui, oare?), mi-a rupt ciorapii. Nicio problema caut in geanta. Dar "Ia ciorap de unde nu-i si mai puneti s-un toc cui". Aveam scutece, crema pentru eritem (fesier, ca pentru fata mea, ce arata din ce in ce mai mult cu limba unui copil ce are scarlatina, nu mai aveam solutii), servetele umede, haine de schimb pentru copii. Dar nici urma de ciorapi. I-as fi dat jos daca as fi gasit in geanta si o lama de ras.
Cu toate acestea eram destul de mandra de rochita mea. Am cumparat-o de la "Si noi grasutele" sau "Pentru noi plinutele", dar am cerut marimea cea mai mica, deci motiv de mandrie! M-am desumflat toata cand tot in acea infama oglinda de la intrare am observat o pata de lapte de toata frumusetea in partea dreapta. I-a fost foame celui mic ce sa faci?

Victime colaterale
Buni
Daca ar fi dansat toata noaptea sarba, batuta, invartita, fecioreasca si barbateasca la un loc, tot nu ar fi obosit asa tare!

Tati
Trebuie sa va spun de la inceput ca  tati la o nunta nu se misca de pe scaun. Sta linistit consumand din licoarea magica cu terminatia -OH si priveste in jur. Daca se mai intampla sa "pice" un Dan Spataru si un Semnal M, bifam si noi o aparitie pe ringul de dans.
Dar la o nunta cu doi copii se schimba situatia...
Dupa ore de alergat dupa cel mare prin locul de joaca, renunta la eticheta si isi da jos sacoul (caldura mare, mon cher!), la timp pentru ca cel mic (abia i-l pusesem in brate) sa puna o parte din lapticul abia mancat, direct pe camasa, cravata, maneci. Acum si-ar fi pus la loc sacoul pentru a acoperi petele, dar sa va spun un secret: sarcina prin empatie nu dispare o data cu nasterea copilului. Asa ca sacou inchis, mobilitate redusa. Ramane iubitul meu cu camasa patata, manecile suflecate, macar cravata era inca la locul ei.
Intr-un final isi ia si el o bere. Cel mare se hotaraste sa incerce niste acrobatii. Si am observat atunci ceva. Norocul tine cu cel de doi ani. Pentru ca al meu sot a incercat si el acrobatia de  a da direct cu fundul de pamant. Berea a ramas intacta!


Ce-mi ramane de spus? Doi miri superbi, o nunta, doi copii...

Va pup!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu