miercuri, 25 octombrie 2017

Exista casnicia perfecta?

Avand in vedere ca zilele trecute eu si cu Dragul meu am implinit 12 ani de casnicie, acest text i-l dedic, in primul rand, lui.
Scriu incet, sa nu fac zgomot. E tarziu si un copil doarme in dreapta mea, abia ghicindu-i respiratia si altul in stanga, ce ma cauta si prin vise. In aceste momente ma simt fericita. Simt ca in sfarsit am invatat si am aflat, ce inseamna o casnicie fericita. Si acum urmeaza intrebarea. Exista asa ceva? (Aici exclud categoric, casniciile de pe Facebook!)
Pentru a-mi raspunde trebuie, in primul rand sa recunosc, cu sufletul deschis ce inseamna pentru mine fericirea. Noi toti trebuie sa o definim. Sa ne-o definim. Pentru ca, oricine ce ar spune, permiteti-mi sa fac urmatoarea precizare: fericirea e cel mai egoist sentiment al omului! Poate zambiti sau poate nu ma credeti. Insa...asa e! Fericirea nu poate fi definita de nimeni. Nici de o carte, nici de un guru, nici de D-zeu, nici de parinti, prieteni si asa mai departe. Fericirea e doar a noastra. E conturata, daca vreti, de altii dar fara noi, fara trairile, asteptarile si sentimentele noastre e doar o forma fara fond.

Asadar va invit sa facem un joc, de cunoastere sau de fericire, daca preferati. Ati vazut vreodata un copil jucandu-se? Are scop final, porneste de la o idee, dar frumusetea jocului lui e improvizatia. Adauga la fiecare pas culoare, raset, schimba povestea din mers si nu mica ii e mirarea, cand la final, a obtinut cu totul altceva. Dar incantarea nu scade! Bucuria e aceeasi!
Ei bine, acesta e jocul ce vi-l propun. Raspundeti-va sincer, ce inseamna pentru voi fericirea. Sa ai o familie, sa fii sanatos, sa fii iubit, sa fii bogat, sa calatoresti, sa mananci bine, sa razi pana la lacrimi? Nenumarate posibiltati. Dar macar una, ne defineste pe fiecare in parte. E ceea ce ne dorim, ce avem sau ce ne lipseste.
Pentru mine fericirea s-a transformat intr-o simpla schita. Cu trecerea anilor, improvizez. Adaug, retrag, modific. Dar pilonii raman. Pe acestia desenez. Cu acestia merg mai departe. Si ei sunt atat de simpli, incat e imposibil sa nu poata sustina orice. Sunt trei lucruri primordiale: familia, iubirea, respectul de sine. Daca unul din acestia ar cadea, fericirea mea s-ar zdruncina.
Daca v-ati identificat pilonii, putem merge mai departe.
Ce este casnicia? Pentru mine, inseamna un parteneriat. Doi oameni care aleg sa treaca prin viata impreuna. Pentru a crea o casnicie acesti parteneri trebuie sa fie prieteni. Cei mai buni prieteni! Pare atat de simplu! Dar oare e asa? Prietenii ti-i alegi si o data cu trecerea timpului la unii renunti. Cu un sot (partener) renuntarea nu ar trebui sa fie asa facila si grabita. Si atunci? Ce ne poate ajuta sa continuam, sa ramanem prieteni? Cred, ca aici, un rol important are si norocul. Norocul de-a intalni acea persoana, care te intelege, e pe aceeasi lungime de unda cu tine, te completeaza. Dar un rol la fel de important il are JOCUL, Jocul cunoasterii. Pe acei piloni ce te definesc, ce iti definesc fericirea, incepi sa improvizezi. Te joci alaturi de partenerul tau. Comunicati, vorbiti si va jucati. Schimbarea apare in timp la amandoi dar baza ramane. O data ce o cunosti, in tine si in celalalt, o respecti, o pastrezi si restul devine o joaca.
Exista casnicia fericita?
Da! E a ta, a mea, a umbrei de la coltul strazii. O traiesc cei ce se cunosc, ce se respecta, pe ei insisi si pe partener, cei care stiu sa se joace.
Haideti sa ne jucam! Jocul cunoasterii e nelimitat. Nu exista castigatori sau premii. Cel putin nu imediate. Dar iti ofera perspectiva fericirii, te daruieste pe tine. Ce poti sa doresti mai mult?

*sursa foto happy couple via Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu