Barbatul perfect nu e intotdeauna mai frumos ca al vecinei dar e mereu al tau.
Barbatul perfect miroase a dragoste si cafea.
Barbatul perfect iti spune te iubesc de o mie de ori in mintea ta, in realitate iti arata zilnic.
Barbatul perfect e liber, liber sa traiasca si sa aleaga pe cine iubeste si e perfect ca te-a ales pe tine.
Barbatul perfect nu uita niciodata cine ai fost, cine esti si cine vrei sa fii.
Barbatul perfect e in primul rand OM.
Cautam disperate prin viata un barbat perfect. Pe ACEL print, emir sau Fat-Frumos, care a fost zamislit dupa chipul lui Adonis, uitand ca noi nu suntem toate Afrodita.
CEREM sa fim iubite, apreciate, respectate...uitand sau poate nu am reusit niciodata sa ne iubim, sa ne apreciem si sa ne respectam noi insene.
VREM sa comunice cu noi sa ne spuna ce are pe suflet, desi uneori tacerea noastra e punctul dintre propozitiile lui.
Eu am gasit barbatul perfect pentru mine. De la inceput? Cu siguranta nu! Au trecut ani de zile pana sa-l descopar in barbatul ce imi era de mult timp alaturi. Ne-am schimbat in timp e adevarat, dar nu aceasta schimbare a contat. Mi-au trebuit multi ani sa descopar definitia "perfecta" pentru cuvantul PERFECT.
Ce inseamna sa fii perfect? Perfect pentru cine sau in ochii cui? Sunt eu perfecta? Am stat si m-am analizat mult timp. Ma cautam in ochii mei in fiecare dimineata si nu gaseam decat defecte si muuuuulte lucruri de corectat. Pana intr-o zi...
Ma intorceam de la maternitate. Imi era frig si foame. L-am pus pe bebe in patut si m-am dus la baie. Asteptam cu nerabdare sa fac un dus la mine acasa. M-am dezbracat si m-am uitat pentru prima data in oglinda. Nu mi-am mai recunoscut corpul. Era complet schimbat. Burta imi era inca mare si daca nu as fi fost sigura ca mi-am tinut puiutul in brate, as fi asteptat sa ma loveasca usor cum o facea acum cateva zile. Am pus mana pe mine sa fiu sigura ca nu visez. Am ridicat ochii. Nu puteam sa ma mai privesc. La fata acelasi dezastru. Cearcane care nu stiu de unde incepeau si unde se terminau. Parul nu imi era spalat de cateva zile si cum am stat mult cu capul pe perna imi era incalcit la spate asa de tare parca cineva mi-a pus un pachet de guma in el. Pe langa toate astea facusem o alergie si eram toata rosie si aveam bubita langa bubita, parca eram un ciorchine.
Am inchis ochii. Nu vroiam si nu mai puteam sa ma privesc. Am simtit ca ma pupa cineva pe fata. Era Dragul meu. Imi zambea. Si pentru prima data m-am privit cu adevarat in ochii lui. Oglinda lor imi prezenta o alta imagine. In ei eram PERFECTA!
In acel moment "PERFECT-UL" a capatat sens. Era o mogaldeata mica ce dormea linistit si care in cateva zile de viata a reusit ceva extraordinar. Mi-a daruit BARBATUL PERFECT, tatal lui, si ne-a facut viata... cum credeti?... PERFECTA!
Va pup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu