marți, 24 octombrie 2017

O poveste...fireasca

Firescul ne defineste. Ne este indus de cand ne nastem. Este firesc sa ne traim copilaria, sa fim iubiti, sa radem, sa suferim. Urmeaza firescul cunosterii iubirii, a trairilor, a relatiilor. Firesc este sa-ti intemeiezi o famile, sa ai o meserie, sa faci copiii.  Firescul isi urmeaza drumul...firesc... Te bucuri, suferi, traiesti, mori. Toate parte dintr-o viata de om. Viata fiecaruia. Unica.
Dar ce se intampla cand NEFIRESCUL isi face aparitia?
Cand copilaria nu e fericita? Cand dragostea nu e impartasita sau nici macar invatata? Cand familia mult visata se lasa asteptata. Cand copiii nu sunt "perfecti" decat in ochii mamei lor. Cand tot ce era firesc devine un haos si montagne rousse si viata ta se desfasoara in umbra oricarui alt cuvant, decat sub umbra FIRESCULUI.
Lasati-ma sa cred ca si acest lucru e firesc. Ca depresia, tristetea, indoilelile fac parte din noi in aceeasi masura ca fericirea, iubirea, linistea.
In jurul meu vad atat de mult nefiresc incat ma intreb: de unde ideea aceasta ca lucrurile trebuie sa se desfasoare intr-un anumit fel. Nimic nu e cum ne imaginam. Neasteptatul, imprevizibilul ne definesc.
Suntem toti oameni. Unici si atat de asemanatori. Viata noastra imperfecta e a noastra. Se transforma in firescul nostru. Nimeni nu trebuie sa inteleaga. Nimeni nu trebuie sa accepte. Firesc ar fi ca fiecare sa-si traiasca bucuriile si supararile. Firesc ar fi sa reusim sa ne ridicam de fiecare data, sa multumim Celui de Sus pentru o noua zi si sa mergem mai departe. Singuri sau sprijinindu-ne pe sufletul cuiva. Da...asta e firescul lucrurilor.
Dar viata e nefireasca. Viata iti da si depresie, singuratate, boala, griji, durere. Uneori balanta e in perfect echilibru. Alteori se inclina. Dar mereu, cu un firesc enervant, merge inainte. Fara intrebari, fara pauze.
Toate aceste imperfectiuni, toate aceste lucruri nefiresti te fac cine esti azi, cine vei fi maine. Accepta-te, urla daca e cazul, cearta-te cu tot Universul dar primeste nefirescul in tot ce te inconjoara. Nu poti controla asta. Poti doar sa mergi mai departe!
Viata ta e pana la urma o simpla poveste...fireasca.
Nu exista un scop maret al suferintei, nu exista dreptate. Poti sa crezi in karma, in Iad si Rai. Poti sa crezi ca undeva lucrurile se vor aranja, vor capata un sens. Dar nu azi. Nu tie. Cand sufletul te doare, cand copiii tai sufera, cand ziua de maine pare a fi mai neagra decat cea de azi, atunci toate se minimalizeaza. Doar trairile tale au importanta si asta e firesc. Asa ca da! Tu contezi! Conteaza fiecare lacrima inghitita sau lasata sa curga. Conteaza fiecare zambet rapit sau uitat sa mai apara. Conteaza egoismul durerii tale. Ai dreptul sa fii egoist! Ai dreptul la revolta! Ai dreptul sa vrei sa cunosti firescul, asa-zisa normalitate.
Dar nefirescul nu poate fi controlat. Poti controla doar unele lucruri. Si cel mai important e sentimentul vinovatiei. Nu, nu esti vinovat! Nu poti si nu ai fi putut sa faci nimic sa fie altfel. Poti sa-ti lasi sufletul vazut, atins si neinteles. Pentru ca asa e firesc.
Ghideaza-te dupa umbrele altor suflete si invata sa traiesti cu nefirescul. Pentru ca, te asigur, face parte din viata fiecaruia, fara exceptii.
Traieste povestea ta fireasca!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu