Desfac in graba gentuta de la gradinita sa vad daca puiul meu a papat micul dejun. Cu surprindere gasesc o hartie impachetata frumos. Ma gandesc o fi un mesaj de la educatoare. Cand colo dau de aceasta minunata "opera de arta". Primul desen al puiului meu!
Vai, ce m-am emotionat!
Mai Pui Minune ce esti tu! Cand ai crescut asa de mare? Ma bucuram asa mult cand imi prindeai degetul cu manuta ta minuscula si perfecta si acum tii un creion! Dar nici macar asta nu ma face sa lacrimez asa un pic, ci faptul ca esti tot mai mare pe zi ce trece. Ai timpul tau, petreci cateva ore departe de mine si ai activitati. Eu incetul cu incetul devin spectator la dezvoltarea ta! Si ce spectacol minunat ma asteapta!
Si in acele mazgalituri nu vad un viitor Picasso, dar vad un viitor om mare! Asa ca v-am luat la pupacit si la iubit! Pe tine Cel mare si pe el Cel mic! Ca nu ma mai satur de voi!!!
Si nu te uita la mine asa Pui Minune ca plang ca o nebuna in fata unei hartii mazgalite!
Plang de fericire ca existi, ca cresti, ca esti, ca vei fi!
Plang ca sunt atat de norocoasa incat am parte de asemenea momente ce nu aveau semnificatie pana sa nu exist prin voi!
Plang ca vad ca usor te dezlipesti de mine dar cumva te asezi si mai comfortabil in inima mea!
Si rad cand vad ca o gurita stirba plina de balute se deschide intr-un zambet ca raspuns la nebunia mea!
Rad cand te aud ca-mi spui: "Stiu mami ma iubesti mult!"
Asa e minuni perfecte, va iubesc mult!
O sarutare, o imbratisare, doi copii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu