Bucati din suflet

Cand parti din tine se rup, nu mai ai cum sa le pui la loc. Oricat intinzi mainile sa le prinzi nu le mai poti cuprinde. Nici sufletul care e nemarginit nu are puterea sa le mai imbratiseze. Se duc si tu le privesti ingandurata. Stii ca sunt bucati din inima ta, din visele tale, gandurile, sperantele.

Si doare! Doare cand cele care au rupt putin cate putin din tine au fost durerea, suferinta, dezamagirea. Nu vei mai fi niciodata aceeasi. Te pierzi usor, usor...

Iar atunci cand intalnesti Iubirea Absoluta ce-ti mai ramane de dat? Ce faci cand de data asta vezi ca nu se mai rup bucatele? Acum intreaga ta inima si fiinta a prins viata in alta parte decat in corpul tau.
Te vezi, iti recunosti fiecare fragment din suflet, fiecare speranta, temere, suferinta si iubire dar nu iti
mai apartin. Totul e al lor, a oamenilor care vor fi, a copiilor de azi, a Iubirii tale Absolute din totdeauna!

Acum nu mai sufar. Acum imi privesc bucatile mele de suflet luandu-si zborul, ca niste fluturi spre un viitor necunoscut, dar din care voi face parte...macar ca o amintire...
Inima mea nu-mi mai apartine. Acum bate in doi puiuti de om...puii mei...Iubirea mea Absoluta!

Si va iubesc, copiii mei! Perfectiunile mele plamadite din bucati de suflet...

Daca...

Daca intr-o zi m-as intalni cu Dragostea, as strange-o in brate strans de tot. As dansa in jurul ei lasandu-mi sufletul sa rada. I-as impartasi tot ceea ce stie sau nu. I-as aminti ce mi-a daruit si bune si rele. As pune-o sa-si ia un pic mainile de pe inima mea, sa vada cum a invatat sa bata si fara ajutorul ei, dar pe aceleasi acorduri. I-as sopti la ureche amorurile secrete si as striga in gura mare iubirea adevarata. Si i-as multumi de o mie, o suta sau macar o data ca m-a invatat sa iubesc...
                                                                                                                            Sa te iubesc pe tine!

Daca intr-o zi m-as intalni cu Timpul, l-as ruga sa se dea un pic inapoi pentru a te intalni din nou, a te recuceri, a trai din nou emotiile, bucuriile, tristetile si tot ceea ce a facut ca astazi sa fim noi. L-as lasa sa curga lin, daca se scurge cand sunt la tine in brate. I-as multumi pentru fiecare clipa traita iubindu-te. L-as ruga sa stea un pic in loc, sa ma pierd la pieptul tau si sa ma bucur de o vesnicie...
                                                                                                                              Alaturi de tine!

Daca intr-o zi m-as intalni cu Norocul, l-as saluta ca pe un vechi prieten. I-as spune ca e un adevarat membru al familiei, pentru ca fara implicarea lui..
                                                                                                                   Nu as fi fost iubita de tine!

Iar daca ar trebui sa explic de ce simt ca stiu si inteleg ce inseamna adevarata fericire, ar fi simplu...am avut norocul sa intalnesc dragostea la timpul potrivit si sa ma bucur de ea zi de zi. Si toate astea...
                                                                                                                  Datorita tie...

Barbatul perfect

Barbatul perfect are la brat o femeie desteapta. Sau altfel spus, o femeie desteapta are alaturi un barbat perfect.
Barbatul perfect nu e intotdeauna mai frumos ca al vecinei dar e mereu al tau.
Barbatul perfect miroase a dragoste si cafea.
Barbatul perfect iti spune te iubesc de o mie de ori in mintea ta, in realitate iti arata zilnic.
Barbatul perfect e liber, liber sa traiasca si sa aleaga pe cine iubeste si e perfect ca te-a ales pe tine.
Barbatul perfect nu uita niciodata cine ai fost, cine esti si cine vrei sa fii.
Barbatul perfect e in primul rand OM.

Cautam disperate prin viata un barbat perfect. Pe ACEL print, emir sau Fat-Frumos, care a fost zamislit dupa chipul lui Adonis, uitand ca noi nu suntem toate Afrodita.
CEREM sa fim iubite, apreciate, respectate...uitand sau poate nu am reusit niciodata sa ne iubim, sa ne apreciem si sa ne respectam noi insene.
VREM sa comunice cu noi sa ne spuna ce are pe suflet, desi uneori tacerea noastra e punctul dintre propozitiile lui.

Eu am gasit barbatul perfect pentru mine. De la inceput? Cu siguranta nu! Au trecut ani de zile pana sa-l descopar in barbatul ce imi era de mult timp alaturi. Ne-am schimbat in timp e adevarat, dar nu aceasta schimbare a contat. Mi-au trebuit multi ani sa descopar definitia "perfecta" pentru cuvantul PERFECT.
Ce inseamna sa fii perfect? Perfect pentru cine sau in ochii cui? Sunt eu perfecta? Am stat si m-am analizat mult timp. Ma cautam in ochii mei in fiecare dimineata si nu gaseam decat defecte si muuuuulte lucruri de corectat. Pana intr-o zi...

Ma intorceam de la maternitate. Imi era frig si foame. L-am pus pe bebe in patut si m-am dus la baie. Asteptam cu nerabdare sa fac un dus la mine acasa. M-am dezbracat si m-am uitat pentru prima data in oglinda. Nu mi-am mai recunoscut corpul. Era complet schimbat. Burta imi era inca mare si daca nu as fi fost sigura ca mi-am tinut puiutul in brate, as fi asteptat sa ma loveasca usor cum o facea acum cateva zile. Am pus mana pe mine sa fiu sigura ca nu visez. Am ridicat ochii. Nu puteam sa ma mai privesc. La fata acelasi dezastru. Cearcane care nu stiu de unde incepeau si unde se terminau. Parul nu imi era spalat de cateva zile si cum am stat mult cu capul pe perna imi era incalcit la spate asa de tare parca cineva mi-a pus un pachet de guma in el. Pe langa toate astea facusem o alergie si eram toata rosie si aveam bubita langa bubita, parca eram un ciorchine.
Am inchis ochii. Nu vroiam si nu mai puteam sa ma privesc. Am simtit ca ma pupa cineva pe fata. Era Dragul meu. Imi zambea. Si pentru prima data m-am privit cu adevarat in ochii lui. Oglinda lor imi prezenta o alta imagine. In ei eram PERFECTA!

In acel moment "PERFECT-UL" a capatat sens. Era o mogaldeata mica ce dormea linistit si care in cateva zile de viata a reusit ceva extraordinar. Mi-a daruit BARBATUL PERFECT, tatal lui, si ne-a facut viata... cum credeti?... PERFECTA!

Va pup!

Tata, iata fiica ta!

Saru'mana draga tati,
Sper ca aceasta scrisoare sa te gaseasca bine, fericit si linistit. Iti scriu in acest fel pentru ca asa m-ai invatat tu. Imi e foarte dor de tine. Cat timp a trecut de cand nu am mai vorbit? Poate a fost ieri sau a fost acum o viata? Calendarul imi arata ca azi se implinesc 17 ani de cand te-am tinut ultima data in brate.  Imi amintesc perfect privirea ta, inainte ca viata sa inceapa in alta parte pentru tine. Era induiosatoare, plina de dragoste dar si de frica. Multa vreme am crezut ca atunci am putut sa-ti citesc frica de moarte in ochi, dar acum stiu ca iti era frica de ce o sa se intample cu mine dupa ce tu nu vei mai fi...
Stai linistit taticule scump. Sunt bine si in fiecare zi incerc sa te fac sa fii mandru de mine. Si nu mai sunt suparata ca ai plecat asa de repede de langa mine. Pentru ca stiu ca niciodata nu m-ai parasit.  Ti-am simtit mereu prezenta in tot ce am facut si in toate momentele din viata mea.
Aici, unele lucruri s-au schimbat altele au ramas la fel. Ce as mai rade de tine daca te-as vedea cu un telefon mobil! Sa nu mai spun un smartphone. Cred ca si acum  m-ai suna in fiecare seara la 11 sa vezi daca sunt in pat. Da, cred ca ti-ar placea lumea noua! In schimb restul a ramas la fel. Oamenii sunt tot oameni, ziua e tot zi si noaptea e tot noapte.
Eu si mama am facut ce am putut mai bine sa supravietuim. Si suntem bine acum. Am o familie si un baietel minunat! O si Damian iti seamana asa mult! Ai trait mereu in inima mea, dar acum te vad in fiecare zi in ochii puiului meu.

Iarta-ma tati drag pentru ca multa vreme am fost foarte trista. Si acum consider plecarea ta o nedreptate. Poate o sa-mi explici odata de ce trebuia sa fie asa...Dar pana atunci ma doare inca. Imi e dor de tine zilnic. Imi lipsesc sfaturile tale. Imi pare rau ca nu m-ai putut ajuta cand am devenit tanara femeie. Sunt convinsa ca nu faceam atatea greseli daca erai langa mine.
Stii am pastrat o geaca de a ta. Tii minte ca nu-mi placea cum miroseai pentru ca fumai? Ei bine, s-a pastrat asa bine mirosul si de cate ori absenta ta devine prea dureroasa, imi ingrop fata in ea si pur si simplu am impresia ca adulmec iubire. Aveai atata de multa pentru mine, incat e de ajuns sa inspir o data mirosul tau, care acum il ador, si sa ma simt iubita si ocrotita pentru o viata intreaga.
Uneori ma simt vinovata ca viata mea decurge normal si imi reprosez momentele de fericire. Dar nu te-am uitat nicio clipa. Ai continuat sa traiesti prin mine. Imi place sa cred ca ma poti vedea. Ca ai plecat intr-o lume mai buna, dar nu stiu... Totusi, adeseori o adiere de vant sau un ras de copil imi dau o exaltare in suflet si te simt.
Nu stiu unde esti, asa ca adresa de pe plic va fi inima mea pentru ca de cate ori te caut, acolo te gasesc.
Te iubesc mult, taticul meu scump!

P.S. In poza esti tu la doi ani.

Va pup!