O tara uitata de Dumnezeu, in care nesimtirea, indolenta si rautatea tin loc de "Buna ziua". Aceasta este tara in care traim, unde, dintr-o doza de inconstienta nastem copii sa-i crestem in aceasta mocirla dar pastrand speranta (care moare ultima) ca vor creste si vor deveni oameni. Este inadmisibil ce s-a intamplat! Ne revoltam toti, suntem indignati si devenim adevarati razboinici in fata calculatoarelor sau stand comod pe canapea privind la televizor. Nesimtirea a atins cote maxime. Dar nu doar in randurile clasei politice sau printre acei oameni aflati la "putere", ci in fiecare dintre noi. Stam ghiftuiti dupa ce am luat masa si incepem sa eructam si sa flatulam idei si lozinci de lupta..."ce as face"..."ce ar trebui facut"..."asa nu se mai poate"..."pana cand?!"... dar NIMENI nu face nimic! Ne vom mai agita cateva zile, vom sopti pe la colturi despre toata nedreptatea (ca de urlat nu urla nimeni) si gata. Raman familiile sa-si planga mortii...ca morti vor fi pentru noi si pentru toata tara.
Cautand IPOCRIZIE in DEX am gasit mai multe sinonime: duplicitate, prefacatorie, falsitate, fatarnicie si multe altele. Dar nicaieri nu am gasit MASS-MEDIA. Pentru ca asta este: sinonima cu ipocrizia. Tragedia petrecuta i-a transformat pe acesti oameni in niste eroi. Sunt numiti "valori ale patrimoniului national". Oameni, care pana ieri erau eroi eventual pentru sufletele salvate. Erau medici devotati, o tanara studenta ce inca visa cu ochii deschisi la un viitor stralucit si un pilot. Ma abtin sa-i numesc eroi.Erau niste oameni, ca si noi, iar doi dintre ei au fost UCISI! Dar presa nu are nici o consideratie pentru asemenea oameni. Nu vedem aceste "valori" promovate niciodata. Sunt eventual pusi la zid daca sunt surprinsi cu un plic de 100 de euro in buzunar. Pentru ca e adevarat ca mita de sute de milione de euro ce o primesc parlamentarii nostri, nu poate fi pusa in acest plic infam. Plic ce face ca niste eroi care s-au inhamat la o lupta cu moartea pentru 1000 de lei pe luna sa devina oameni si sa fie amintiti numai dupa ce o sleahta de ahtiati de bani si de putere i-au lasat sa moara inghetati.
Dar nu sunt singurii...aceasta gloata de porci care sa tavalesc in mocirla creata de ei, au reusit sa ne inghete pe toti. Tanara studenta a muri cu lacrimile inghetate pe fata. Noua ne-au inghetat de mult. Ne-au inghetat satui fiind sa ne mai plangem parintii, fratii si prietenii care ne mor cu zile datorita unui sistem bolnav. Ne-au inghetat, luptandu-ne sa traim de pe o zi pe alta.
Ne-au inghetat incet, incet asa cum ne-a inghetat si sufletul si ne-am mai pastrat doar un zambet amar pentru ca suntem constienti ca nu se va schimba nimic, pentru ca romanul a murit inghetat de mult. Si pe el nici macar nu-l mai cauta nimeni!
miercuri, 22 ianuarie 2014
vineri, 17 ianuarie 2014
Un strop de prietenie
Ce este un prieten? Ce face ca o persoana cu care intri in contact la un moment dat in viata, sa-ti devina prieten, sa se aproprie intr-atat de mult de sufletul tau, incat va ramane mereu acolo?
Sunt niste intrebari care cred ca ni le punem fiecare dintre noi macar o data.Victor Hugo spunea: "Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini." Eu nu am frati, dar am fost binecuvantata cu niste prieteni minunati. Da, sunt acei prieteni pe care ii poti suna la orice ora din zi sau din noapte. Sunt acei prieteni cu care, chiar daca nu am vorbit de zile, luni sau poate chiar ani, cand in sfarsit avem ocazia sa recuperam, povestim ca si cum timpul ar fi stat in loc. Sunt acei prieteni care in fiecare zi redefinesc altruismul. Sunt o norocoasa!
Avand acesti oameni minunati in viata mea, m-a facut sa ma intreb: oare eu sunt prietena? Prietenia e un drum cu doua sensuri...oare eu fac acelasi lucru ca ei, pentru ei? Eu spun ca DA! Dar iata ca in adancul sufletului a incoltit o indoiala. Fiecaruia ii place sa primeasca, cu datul inapoi e un pic mai greu. Imi dau seama ca intrand intr-o anumita rutina si lasandu-te dusa de valul vietii, incet, incet incepi sa selectezi persoanele cu care vrei sa-ti petreci timpul sau cele care vrei sa faca parte din sufletul tau. Vorba aceea: "Cu familia te nasti, prietenii ti-i alegi." Si da, de-a lungul timpului am ales, am triat si am redus numarul, semnificativ. Acum sunt inconjurata de oamenii dragi sufletului meu. Oameni pe care ii respect si care sper sa ramana in viata mea mereu.
Pentru ei si pentru mine, incerc sa imi revizuiesc comportamentul. Vreau sa fiu o prietena buna, am de la cine invata si sper sa nu ii dezamagesc niciodata. Suntem norocosi cei care am reusit sa avem macar un om in viata noastra pe care sa-l numim prieten. Dar norocul si mandria e si mai mare daca am reusit sa fim numiti prieten, macar de o persoana!
Acum ce cred eu ca defineste o prietenie? SINCERITATEA si RESPECTUL reciproc! Aceste doua ingrediente cred ca sunt reteta completa si de succes pentru orice relatie interumana. Nimeni nu iti va ghici gandurile. Nimeni nu va "simti" cand ai nevoie de el. Prietenii nu sunt niste supereroi cu puteri paranormale, care cand tu ai o problema isi lasa viata de zi cu zi, intra intr-o cabina telefonica si isi pun costumul pentru a putea zbura in ajutorul tau. NU! Daca vrei sa definesti un prieten, daca vrei sa nu ai asteptari nerealiste de la el, fa o pauza de cinci minute si uita-te bine in oglinda. Priveste-ti sufletul cu ochii si inima deschisa. Si realizeaza ca un prieten nu poate sa faca mai mult decat ai putea sa faci tu pentru el. Si el are viata lui si nevoile lui. E om ca si tine.
Ai nevoie de el? SUNA-L!
Vrei sa te ajute? CERE-I!
Vrei sa stie cum te simti? SPUNE-I!
Vrei sa iti ramana prieten pentru toata viata? RESPECTA-L!
Va pup!
Sunt niste intrebari care cred ca ni le punem fiecare dintre noi macar o data.Victor Hugo spunea: "Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini." Eu nu am frati, dar am fost binecuvantata cu niste prieteni minunati. Da, sunt acei prieteni pe care ii poti suna la orice ora din zi sau din noapte. Sunt acei prieteni cu care, chiar daca nu am vorbit de zile, luni sau poate chiar ani, cand in sfarsit avem ocazia sa recuperam, povestim ca si cum timpul ar fi stat in loc. Sunt acei prieteni care in fiecare zi redefinesc altruismul. Sunt o norocoasa!
Avand acesti oameni minunati in viata mea, m-a facut sa ma intreb: oare eu sunt prietena? Prietenia e un drum cu doua sensuri...oare eu fac acelasi lucru ca ei, pentru ei? Eu spun ca DA! Dar iata ca in adancul sufletului a incoltit o indoiala. Fiecaruia ii place sa primeasca, cu datul inapoi e un pic mai greu. Imi dau seama ca intrand intr-o anumita rutina si lasandu-te dusa de valul vietii, incet, incet incepi sa selectezi persoanele cu care vrei sa-ti petreci timpul sau cele care vrei sa faca parte din sufletul tau. Vorba aceea: "Cu familia te nasti, prietenii ti-i alegi." Si da, de-a lungul timpului am ales, am triat si am redus numarul, semnificativ. Acum sunt inconjurata de oamenii dragi sufletului meu. Oameni pe care ii respect si care sper sa ramana in viata mea mereu.
Pentru ei si pentru mine, incerc sa imi revizuiesc comportamentul. Vreau sa fiu o prietena buna, am de la cine invata si sper sa nu ii dezamagesc niciodata. Suntem norocosi cei care am reusit sa avem macar un om in viata noastra pe care sa-l numim prieten. Dar norocul si mandria e si mai mare daca am reusit sa fim numiti prieten, macar de o persoana!
Acum ce cred eu ca defineste o prietenie? SINCERITATEA si RESPECTUL reciproc! Aceste doua ingrediente cred ca sunt reteta completa si de succes pentru orice relatie interumana. Nimeni nu iti va ghici gandurile. Nimeni nu va "simti" cand ai nevoie de el. Prietenii nu sunt niste supereroi cu puteri paranormale, care cand tu ai o problema isi lasa viata de zi cu zi, intra intr-o cabina telefonica si isi pun costumul pentru a putea zbura in ajutorul tau. NU! Daca vrei sa definesti un prieten, daca vrei sa nu ai asteptari nerealiste de la el, fa o pauza de cinci minute si uita-te bine in oglinda. Priveste-ti sufletul cu ochii si inima deschisa. Si realizeaza ca un prieten nu poate sa faca mai mult decat ai putea sa faci tu pentru el. Si el are viata lui si nevoile lui. E om ca si tine.
Ai nevoie de el? SUNA-L!
Vrei sa te ajute? CERE-I!
Vrei sa stie cum te simti? SPUNE-I!
Vrei sa iti ramana prieten pentru toata viata? RESPECTA-L!
Va pup!
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
Ce inseamna "Te iubesc"
Imi e cald, imi e bine... Simt doua maini care ma tin cu grija la piept, ma simt in siguranta. Zambesc. Am invatat ca daca zambesc ma simt minunat. Casc si deschid ochii. Doamne cate culori! Ieri nu erau, ce se intampla, clipesc si dintr-o data vad doi ochi care se uita bland la mine. Cine e? Ce frumos imi zambeste! Vad cum buzele se misca si aud "Buna dimineata soare! Mama te iubeste!" Oh, ce cunoscute imi sunt vorbele astea! Oare persoana din fata mea le-a spus? Oare daca misc si eu din buze voi auzi ceva? Ce sunete ciudate! Imi vine sa rad...persoana din fata mea rade si ea. Se apropie de mine si ma pupa! Stai! E mama! O cunosc, i-am auzit vocea de nenumarate ori. Aud din nou "Mama te iubeste!" Ce inseamna "te iubeste"? Trebuie sa aflu cat mai repede.
In ultima vreme aud tot mai des "te iubesc". Mama imi spune in fiecare zi. Tata la fel. Ma uit la ei si ii vad ca se pupa si isi zic si unul altuia ca se iubesc. Deci nu e ceva legat doar de mine. Dar trebuie sa fie ceva placut pentru ca nu stiu de ce, dar de fiecare data cand aud "te iubesc" ma simt bine. Am vazut ca si mama zambeste si ochii ii sunt parca mai luminosi, cand ii spune tata ca o iubeste. Voi afla eu ce inseamna.
Of, mi-e foame...plang. Ma ia mama si ma pune la san sa pap. Ce bun e! O aud din nou : "Papa puiule, te iubesc mult!" Cred ca asta inseamna sa iubesti...sa mananci bine. Zambesc si mi se face somn.
Am deschis ochii. Unde e mama? Nu o vad nicaieri! Ce frica imi e...o strig: "Mama, unde esti? Hai la mine!" nu aud decat plans, de ce nu-mi ies cuvintele? Oare ma aude, ma intelege? Uite ca apare, zambeste. Ma ia in brate, ce bine e, si aud :"Gata puiut. Te iubesc mult!"
Cred ca incep sa inteleg. "Te iubesc" inseamna sa ai grija de cineva, sa nu fie nevoie de cuvinte pentru a va intelege, sa fii mereu acolo cand are nevoie de tine, sa ai o stare de fericire de fiecare data cand va vedeti. Sa oferi siguranta si stabilitate. Dar cred ca cel mai important sa vezi cum i se lumineaza ochii cand ii spui "Te iubesc!" Imi plac aceste doua cuvinte. In fiecare zi exersez si stiu ca in curand am sa reusesc si eu sa spun "Te iubesc mama!"
Cred ca cel mai de pret dar pe care il putem darui copiilor nostri, este sa-i invatam sa iubeasca. Sa iubeasca tot! In primul rand pe ei insisi, dupa care sa invete sa aprecieze si sa iubeasca tot binele si frumosul ce-i inconjoara, iar mai incolo sa fie capabili sa-si daruiasca inima si sufletul unei alte persoane. Sa iubeasca fara regrete si fara indoieli. Sa stie sa se bucure de acest sentiment minunat "caci unde dragoste nu e, nimic nu e".
Va pup!
In ultima vreme aud tot mai des "te iubesc". Mama imi spune in fiecare zi. Tata la fel. Ma uit la ei si ii vad ca se pupa si isi zic si unul altuia ca se iubesc. Deci nu e ceva legat doar de mine. Dar trebuie sa fie ceva placut pentru ca nu stiu de ce, dar de fiecare data cand aud "te iubesc" ma simt bine. Am vazut ca si mama zambeste si ochii ii sunt parca mai luminosi, cand ii spune tata ca o iubeste. Voi afla eu ce inseamna.
Of, mi-e foame...plang. Ma ia mama si ma pune la san sa pap. Ce bun e! O aud din nou : "Papa puiule, te iubesc mult!" Cred ca asta inseamna sa iubesti...sa mananci bine. Zambesc si mi se face somn.
Am deschis ochii. Unde e mama? Nu o vad nicaieri! Ce frica imi e...o strig: "Mama, unde esti? Hai la mine!" nu aud decat plans, de ce nu-mi ies cuvintele? Oare ma aude, ma intelege? Uite ca apare, zambeste. Ma ia in brate, ce bine e, si aud :"Gata puiut. Te iubesc mult!"
Cred ca incep sa inteleg. "Te iubesc" inseamna sa ai grija de cineva, sa nu fie nevoie de cuvinte pentru a va intelege, sa fii mereu acolo cand are nevoie de tine, sa ai o stare de fericire de fiecare data cand va vedeti. Sa oferi siguranta si stabilitate. Dar cred ca cel mai important sa vezi cum i se lumineaza ochii cand ii spui "Te iubesc!" Imi plac aceste doua cuvinte. In fiecare zi exersez si stiu ca in curand am sa reusesc si eu sa spun "Te iubesc mama!"
Cred ca cel mai de pret dar pe care il putem darui copiilor nostri, este sa-i invatam sa iubeasca. Sa iubeasca tot! In primul rand pe ei insisi, dupa care sa invete sa aprecieze si sa iubeasca tot binele si frumosul ce-i inconjoara, iar mai incolo sa fie capabili sa-si daruiasca inima si sufletul unei alte persoane. Sa iubeasca fara regrete si fara indoieli. Sa stie sa se bucure de acest sentiment minunat "caci unde dragoste nu e, nimic nu e".
Va pup!
luni, 6 ianuarie 2014
Medicina de pe internet
Fiecare ne dorim sa fim fericiti, sa avem o viata frumoasa dar in primul rand dorim sa fim sanatosi. Atata timp cat avem sanatate vom putea muta muntii din loc si ne vom putea lupta pentru indeplinirea fiecarui vis al nostru. In momentul cand apar cele mai mici semne ca organismul nostru sufera, incepem sa ne ingrijoram si vrem sa actionam cat mai prompt pentru a rezolva problema.
Datorita internetului oricine are posibilitatea de a se documenta si a culege nenumarate informatii. Ma opresc doar la cele medicale. E foarte bine ca fiecare doreste sa se cunoasca mai bine sau sa fie in cat mai multa cunostinta de cauza in momentul cand se confrunta cu o problema, in cazul asta de sanatate. Totusi trebuie avut in vedere ca internetul nu este doar o sursa de informare, ci si de dezinformare. Orice informatie trebuie obligatoriu trecuta printr-un filtru. Trebuie in primul rand verificata sursa. Majoritatea articolelor ce apar cand cauti pe Google (sunt cele mai citite), sunt scrise de jurnalisti, in ele este mai mereu amintit "un grup de cercetatori britanici" dar foarte rar este mentionata sursa. Aici ma refer la un link cu studiul propriu-zis. Am vazut si care au asemenea link-uri...de curiozitate le-am accesat. Surpriza! Ori nu se deschide pagina, ori "studiul" e preluat din vreo fituica din strainatate gen "Formula As", nefiind publicat in nicio revista medicala cu prestigiu. Vreau sa mai mentionez un lucru: pentru studiile noi aparute si cu semnificatie statistica trebuie sa platesti pentru a avea acces la ele.
In al doilea rand, chiar daca un articol contine doar adevaruri stiintifice, lucruri reale nimic adaugat sau reinterpretat, este foarte greu pentru cineva care nu este in domeniu sa intelega corect informatiile, cu atat mai mult sa le puna in practica unde ar fi cazul. De fapt si pentru medici care au alte specialtati decat cea despre care se aminteste intr-un articol, este destul de greu sa inteleaga tot, sa spunem ca isi fac o idee generala dar pe o baza mai bine fondata sa spun asa.
Avand toate astea in vedere (si ar mai fi foarte multe de spus si nenumarate argumente de adus) as dori macar un lucru: nu va autodiagnosticati si mai rau, autotratati dupa ce ati citit ceva pe internet si cum sunteti oameni inteligenti credeti ca ati inteles. Intotdeauna faceti mai mult rau decat bine!
In alta ordine de idei, sunt siderata sa vad atata inversunare si uneori chiar dispret impotriva medicinei alopate (medicina ce se practica in ziua de azi, cea din spitale). In Romania ne lovim de un sistem bolnav care nu tine seama de binele pacientului si isi bate joc de toti cei care fac parte din el. Cu toate astea sunt mii de medici care isi dedica viata pacientilor si daca nu lor personal, profesiei ce si-au ales-o. E greu sa vad lipsa de respect ce creste pe zi ce trece fata de o profesie pana la urma creata in folosul omenirii. Si absolut nimeni nu poate nega ca nu face bine.
Personal nu am nimic cu persoanele care prefera homeopatia sau tratamentele naturiste, ma rog, medicina alternativa. Au dreptul sa aleaga. Dar ar face bine sa faca alegerea in cunostinta de cauza! Se tot vorbeste de efectele adverse ale medicamentelor si de mafia farmaceutica, care omoara oameni cu zile. Bun! Dar va rog sa va interesati si de efectele adverse ale tratamentelor folosite in medicina alternativa, de asemenea si de efectele pe lunga durata. Daca dupa ce sunteti bine informati si chiar considerati ca va este indeajuns, atunci nu am nimic impotriva...doar nu uitati sa-i respectati si pe cei care nu sunt de acord cu voi (tine de cei sapte ani de acasa).
In fine, dupa toata aceasta poliloghie, va indemn sa aveti in primul rand voi insiva grija de voi si de sanatatea voastra, inainte de a trebui sa apelati la oricare din formele de medicina!
Va pup!
In al doilea rand, chiar daca un articol contine doar adevaruri stiintifice, lucruri reale nimic adaugat sau reinterpretat, este foarte greu pentru cineva care nu este in domeniu sa intelega corect informatiile, cu atat mai mult sa le puna in practica unde ar fi cazul. De fapt si pentru medici care au alte specialtati decat cea despre care se aminteste intr-un articol, este destul de greu sa inteleaga tot, sa spunem ca isi fac o idee generala dar pe o baza mai bine fondata sa spun asa.
Avand toate astea in vedere (si ar mai fi foarte multe de spus si nenumarate argumente de adus) as dori macar un lucru: nu va autodiagnosticati si mai rau, autotratati dupa ce ati citit ceva pe internet si cum sunteti oameni inteligenti credeti ca ati inteles. Intotdeauna faceti mai mult rau decat bine!
In alta ordine de idei, sunt siderata sa vad atata inversunare si uneori chiar dispret impotriva medicinei alopate (medicina ce se practica in ziua de azi, cea din spitale). In Romania ne lovim de un sistem bolnav care nu tine seama de binele pacientului si isi bate joc de toti cei care fac parte din el. Cu toate astea sunt mii de medici care isi dedica viata pacientilor si daca nu lor personal, profesiei ce si-au ales-o. E greu sa vad lipsa de respect ce creste pe zi ce trece fata de o profesie pana la urma creata in folosul omenirii. Si absolut nimeni nu poate nega ca nu face bine.
Personal nu am nimic cu persoanele care prefera homeopatia sau tratamentele naturiste, ma rog, medicina alternativa. Au dreptul sa aleaga. Dar ar face bine sa faca alegerea in cunostinta de cauza! Se tot vorbeste de efectele adverse ale medicamentelor si de mafia farmaceutica, care omoara oameni cu zile. Bun! Dar va rog sa va interesati si de efectele adverse ale tratamentelor folosite in medicina alternativa, de asemenea si de efectele pe lunga durata. Daca dupa ce sunteti bine informati si chiar considerati ca va este indeajuns, atunci nu am nimic impotriva...doar nu uitati sa-i respectati si pe cei care nu sunt de acord cu voi (tine de cei sapte ani de acasa).
In fine, dupa toata aceasta poliloghie, va indemn sa aveti in primul rand voi insiva grija de voi si de sanatatea voastra, inainte de a trebui sa apelati la oricare din formele de medicina!
Va pup!
joi, 2 ianuarie 2014
Cratima se revolta!
Am o foarte mare problema!!! Sunt revoltata de faptul ca lumea a uitat, nu vrea sau nu stie sa scrie corect! De cand cu retelele sociale, tot mai multe persoane isi pot exprima ganduri, pareri sau pot comenta cu alti prieteni. Pana aici toate bune...dar, dilema mea este: ce va impiedica sa scrieti corect?
Eu, personal nu am studii de specialitate si ca oricine fac greseli din neatentie, graba sau lipsa de exercitiu. Insa sunt constienta de ele si incerc sa le corectez. Si pana la urma nu trebuie sa studiezi douazeci de ani gramatica limbii romane pentru a sti unde se pune cratima sau nu! Acest lucru se invata in scoala primara!!! Daca stii sa folosesti calculatorul, stii sa citesti, deci ai facut minim patru ani de scoala, in concluzie nu ai nici o scuza!!!
Acum, sa zic ca au trecut multi ani de atunci, timp in care nu ai mai citit nicio carte si nici macar sa scrii prea des nu ai avut ocazia. Bun. Sa spun ca inteleg (nu!). Atunci am o alta intrebare : daca ai invatat sa deschizi Facebook-ul si sa-l folosesti, e asa greu sa deschizi si un Google sa cauti lucruri pe care nu le stii?
In afara de persoanele care nu stiu sa foloseasca cratima corect, mai exista o categorie care pun pauza (space) in locul ei. Initial m-am gandit ca e vorba de graba, ca doare deh!, traim intr-o lume a vitezei...dar nu inteleg si pauza se face tot prin apasarea unei taste de ce sa nu apas cea care trebuie???
Poate nu stiti unde e pe tastatura? Sau smartphone-urile sunt mai "smart" decat voi?
Intr-adevar sunt foarte revoltata! Pentru ca nu inteleg cum se pot uita cei patru ani de scoala (minim) si cei sapte ani de acasa!
Propun gramaticii si ortografiei sa faca o revolutie si sa nu se mai lase folosite gresit! Sa-si recastige respectul cuvenit si sa reintre in drepturi!!!
Daca tot suntem romani si vorbim aceasta limba, invatati si sa o scrieti!
Eu, personal nu am studii de specialitate si ca oricine fac greseli din neatentie, graba sau lipsa de exercitiu. Insa sunt constienta de ele si incerc sa le corectez. Si pana la urma nu trebuie sa studiezi douazeci de ani gramatica limbii romane pentru a sti unde se pune cratima sau nu! Acest lucru se invata in scoala primara!!! Daca stii sa folosesti calculatorul, stii sa citesti, deci ai facut minim patru ani de scoala, in concluzie nu ai nici o scuza!!!
Acum, sa zic ca au trecut multi ani de atunci, timp in care nu ai mai citit nicio carte si nici macar sa scrii prea des nu ai avut ocazia. Bun. Sa spun ca inteleg (nu!). Atunci am o alta intrebare : daca ai invatat sa deschizi Facebook-ul si sa-l folosesti, e asa greu sa deschizi si un Google sa cauti lucruri pe care nu le stii?
In afara de persoanele care nu stiu sa foloseasca cratima corect, mai exista o categorie care pun pauza (space) in locul ei. Initial m-am gandit ca e vorba de graba, ca doare deh!, traim intr-o lume a vitezei...dar nu inteleg si pauza se face tot prin apasarea unei taste de ce sa nu apas cea care trebuie???
Poate nu stiti unde e pe tastatura? Sau smartphone-urile sunt mai "smart" decat voi?
Intr-adevar sunt foarte revoltata! Pentru ca nu inteleg cum se pot uita cei patru ani de scoala (minim) si cei sapte ani de acasa!
Propun gramaticii si ortografiei sa faca o revolutie si sa nu se mai lase folosite gresit! Sa-si recastige respectul cuvenit si sa reintre in drepturi!!!
Daca tot suntem romani si vorbim aceasta limba, invatati si sa o scrieti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)