Ce s-a intamplat in tot acest timp? Nimic important, doar a venit primavara, trecut-au Valentine's day si Dragobete, ziua noastra a mamicilor, dupa unii si ziua barbatilor...si eu...unde am fost eu? Langa puiul meu drag, persoana care ma face sa cred ca timpul se poate opri in loc si poti sa uiti de tine incremenita in fericire!
Si asa sunt. Incremenita in fericire! Fericirea de a fi mama si de a descoperi lumea alaturi de puiul meu. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria, mandria si avalansa de sentimente ce ma inunda in fiecare dimineata cand deschid ochii si imi vad copilul meu drag. O mama cred ca ma va intelege. Asa ca am hotarat sa-mi opresc un pic Viata in loc si sa ma las purtata doar de acest minunat sentiment. Toti ne dorim sa putem opri timpul uneori, eu am descoperit ca se poate. Zilele, care pentru unii definesc trecerea timpului s-au scurs pe langa mine si eu nu eram nici macar un spectator. Pentru ca acel film se derula in afara mea si nu imi trezea nici un interes. Eu imi cream propriul film, in care protagonisti eram eu si particica din mine pe care am prilejul s-o numesc fiul meu!
Am trait zile minunate in care fiecare sentiment a fost trait la maxim, fiecare zambet, pupic, explorare, achizitie noua, toate au fost ca niste note muzicale, care pe rand s-au asezat pe portativ si noi doi am creat cea mai frumoasa simfonie a fericirii!!! Am ascultat-o zi de zi si credeti-ma timpul a inghetat.
Acum nu-mi ramane decat sa imi ingenunchez sufletul si sa multumesc lui D-zeu sau oricarei forte care a facut posibila aceasta minune! Pentru ca pentru mine e o minune. Minunea mea! Si sa continui sa compun simfonia iubirii si a fericirii.
Va pup!
