Cand vom creste mari...

Era ziua mea, acum cativa ani, cred ca vreo 6. Am primit de la Dragul meu un cadou. Ceva simbolic. Eram tineri, incercam sa ne cladim viitorul. Si astfel a aparut o expresie  ce o foloseam destul de des. "Cand vom creste mari". Orice neajuns intampinam stiam ca se va rezolva "cand vom creste mari". Asa si cu cadoul meu. Era ceva ce urma sa se materializeze "cand vom  creste mari". E vorba de aceasta masinuta.

Mi-a daruit-o zambind, spunandu-mi:" Azi imi permit sa iti fac cadou masina ta preferata, doar ca jucarie, dar cand vom creste mari iti voi cumpara una adevarata :) " Era un vis frumos. O masina sport, masina celor lipsiti de griji, tineri si dornici sa-si traiasca viata la maxim. De multe ori am privit-o si ma lasam purtata de ea cu cea mai mare viteza. Zburam la volanul ei si depaseam orice problema, grija sau indoiala. O conduceam spre maturitate. Era vehiculul ce ma ducea spre momentul cand voi fi mare.
Ce insemna atunci pentru noi asta?
Insemna ca era necesar sa avem anumite lucruri pentru a ne implini viata si a ne considera la randul nostru impliniti.
Trebuia sa detinem o masina (de preferat aceasta, pentru ca o placeam eu), trebuia neaparat parcata in curtea casei noastre, unde ne vom intoarce in fiecare seara, dupa ce am terminat inca o zi la serviciu, bineinteles serviciu ce ne ofera toate satisfactiile, atat financiare cat si sufletesti.
Nu aveam un termen precis pentru cand vom creste mari. Nici ce varsta trebuia sa avem. 30, 40, 50 de ani. Nu era clar dar stiam ca se va intampla.
Si au trecut anii. Ani in care foloseam in continuare expresia atunci cand nu puteam sa avem ce ne doream. Pana intr-o zi...
Intr-o zi cand am deschis ochii si langa mine dormea linistit puiul meu. In burtica dadea din picioruse (felul lui de a spune "Buna dimineata") a doua mogaldeata ce asteapta sa vina pe lume. Si deodata m-am simtit mare. M-am simtit mai implinita ca oricand.
Nu aveam masina dorita. Singurul vehicul cu roti din casa e caruciorul. Il conducem pe rand cu multa fericire in suflet. Daca vom avea candva masina sigur nu va mai fi una sport. Acum calatorim prudent si cu centura pusa prin viata. Doar inima ne prinde viteza nebanuita pentru ca e plina de iubire. Casa nu avem nici acum, dar avem ACASA.

Iar masinuta visurilor mele nu mai reprezinta un simbol si un vis. Suntem deja mari. Ea a devenit ce era menita sa fie de la inceput: o jucarie. E jucaria visului nostru implinit.

Iar cand vom creste mari s-a transformat intr-un firesc toate la timpul lor.

Va pup!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Draga mea tara,
Tara lui Eminescu, Maiorescu, Antonescu, Slavici, Stanescu, toti Petrescu, Arghezi, Creanga. Chiar si a lui Eliade, Caragiale, Brancusi, Vuia, Babes, Paulescu. Tara mea si a copiilor mei.
Azi lumea iti zice "La multi ani!" Nu am sa-ti spun asta. Pentru ca stiu ca o sa traiesti mult si bine. Desi esti bolnava de multi ani, suferi si orice "doctor" nu ti-ar mai da mult timp. Tu vei continua sa traiesti ca o baba ghiftuita. Din pacate infectezi pe cei care te populeaza cu "Sindromul emigrarii in masa". Care sunt simptomele? Saturatie, lipsa sperantei, lehamite, gust amar, trai la limita subzistentei.

Asa ca "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?"

SA TE VINDECI!

Suntem mii, copiii tai, care vrem sa te ajutam. Iti intindem bratele si sufletele. Vrem sa te ridicam sa nu mai stai ingenuncheata. Vrem sa iti revezi adevarata valoare. Sa reincepi sa fii "mama cu amor".
Iti doresc ca noi miile sa ne inmultim, sa devenim milioane, sa ramanem copii buni care nu-si parasesc caminul la greu ci incearca sa-l faca mai bun.
Iti doresc ca intr-o zi sa te poti privi din nou in oglinda si sa fii mandra de tine si de puii tai.
Iti doresc sa incepi sa-i recunosti printre copii tai, pe cei valorosi si sa-i imbratisezi cu drag, sa le cultivi visele si sa le cresti aripile. Poate asa, chiar daca vor zbura spre soare se vor intoarce mereu acasa.
Iti doresc sa-ti reamintesti "dulcele grai romanesc". Sa-i inveti pe cei mici sa-l vorbeasca, auda, citeasca, scrie, corect si cu mandrie.
Iti doresc sa-ti amintesti de traditiile tale de mostenirea ramasa de la urmasii nostri. Sa le pretuiesti si sa le dai mai departe.
Si asa cum vreau sa ai grija de copii tai cei tineri, sa nu-i uiti nici pe cei trecuti prin viata. Ei nu mai au la fel de multi ani ca tine. Si poate au experienta dar tot au nevoie de mama lor, tara lor de bastina sa le intinda o mana de ajutor si sa le faca ultimele zile mai insorite si mai senine.

"Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Esti tara copiilor mei. Si chiar daca ei poate vor zbura spre alte meleaguri, sau nu, eu voi incerca sa ii fac sa fie mandri de tine oriunde ar fi. Chiar daca esti inca bolnava si in agonie.

Asa ca VINDECA-TE! Accepta ajutorul si "La trecutu-ti mare, mare viitor!"