Bomboanele si fericirea

Toti ne dorim sa fim fericiti. De cand realizam cine suntem si ne formam primele ganduri, visam cu ochii deschisi la fericire. Copii fiind ne-o imaginam asa cum microcosmosul nostru ne-o prezinta. Daca avem norocul sa facem parte dintr-o famile unita, ne dorim sa crestem mari si sa avem si noi o asemenea familie. Fetitele viseaza la ziua nuntii, se joaca cu papusile si isi imagineaza momentul cand vor deveni mame. Baieteii se pregatesc de mers la munca, sa conduca masina si sa faca bani. Alti copii isi iau exemplele din povesti, desene sau filmulete. Se viseaza printese care vor fi salvate de persoana sortita lor pentru toata viata. Incep luptele cu dragoni si balauri, incet nascandu-se dorinta de a fi curajosi, viteji, de a creste mari! Pentru ca doar atunci se intelege ca putem atinge fericirea.

Dupa ce am crescut ne amintim cu regret zilele copilariei. Zile fara griji, zile senine! Cand puteam sa radem cu tot sufletul daca vedeam o gargarita sau o floare. Si toti ne gandim: ce fericit eram atunci! De ce nu putem sa fim si acum? Ce ne trebuie sa fim fericiti? Copilul din noi, care a fost invatat ce inseamna fericirea nu ne-a parasit. El continua sa viseze la familie, stabilitate financiara, iubire, curaj s.a.m.d. Dar  ce ar fi sa stam un pic de vorba cu el. 

                             

"-De ce te bucurai din toata inima cand primeai o bomboana? 

-Pentru ca avea un gust asa bun!

-Si iti dadeai seama ca ai o familie si ca au si ceva bani din moment ce ti-au daruit bomboana fara vreun motiv anume?

-Despre ce vorbesti? Imi placea bomboana si o aveam in mana!

-Dar de ce nu aveai griji? Pentru ca mama si tata iti ofereau tot ce aveai nevoie, haine, mancare casa?

-Nu m-am gandit la asta. Nu aveam griji pentru ca ii iubeam pe mama si pe tata!

-Aha, si ei erau mereu langa tine si te iubeau la randul lor! De asta te simti fericit?

-Ma simt fericit pentru ca am invatat acest sentiment minunat sa iubesc! Si cred ca si ei sunt fericiti tot din acest motiv.

-Trist nu te simti niciodata?

-Ba da. In fiecare zi. Cand trebuie sa ma duc la culcare prea devreme. Daca nu pot sa ma mai uit la televizor. Am o groaza de motive.

-Pai atunci, poti spune ca esti fericit?

-Da, deoarece pentru asta am si mai multe motive!"

Am crescut si  de cele mai multe ori nu avem parte de tot ce ne-am imaginat, copii fiind, ca vom avea. Iubim mai mult sau mai putin impartasit. Sau nu am cunoscut inca iubirea. Slujba poate nu e cea la care am visat. Familia poate e inca un proiect. Sau daca o avem deja nu ne mai simtim printesele de altadata. Balaurii si dragonii s-au transformat in grija zilei de maine sau lupta continua de a urca tot mai sus pe o scara ierarhica. Si de multe ori spunem din tot sufletul ca nu suntem fericiti. Asta pentru ca ne imaginam fericirea ca o stare permanenta! O stare de euforie ce nu dispare si nu se diminua nicicand. O viata realizata din toate punctele de vedere ale societatii.

Ei bine NU! Putem fi fericiti in fiecare zi. Asa cum vrea sa ne aduca aminte copilul din noi, avem mii de motive sa fim fericiti in fiecare zi. Trebuie doar sa ne deschidem sufletul si ochii. Sentimentul FERICIRE este compus din mii de bucurii marunte. Dar cel mai important, suntem fericiti daca stim sa iubim. Si nu este obligatoriu sa fie impartasita!!!

Invatati sa fiti fericiti in fiecare zi!!! Luati-o pas cu pas si cand va simtiti coplesiti mai stati la o sueta cu copilul din voi si mai daruit-i o bomboana! Serviti-va si voi cu incredere cu una! Si hai sa fim fericiti!

Va pup!