Bacovia, permite-mi sa te citez...

Oh, ploua! Pe o vreme ca asta obligatoriu iti amintesti de Bacovia. Si privesti afara si vezi miile de lacrimi ce curg din cer. Asa ca ce diferenta poate face lacrima din coltul ochiului tau? Te lasi cuprinsa de  melancolie, parca o baba lasciva te prinde in bratele ei grase si nu-ti mai da drumul. Si te cufunzi, mai mult si mai mult in tristete.

Vai, ploaia asta, bat-o vina! E frumoasa, nu spun nu, si unii ar spune chiar binevenita, dar mie imi rascoleste tot sufletul. Fiecare picatura ma loveste si imi trezeste un sentiment gri. Viata se spune ca e alcatuita din nuante de gri, eu o consider colorata plina de culori tari. Azi nu! Azi ma las imbratisata de melancolie.
Privesc pe geam si imi dau seama ca ceea ce simt e de fapt: DOR! Ador cuvantul asta! Spune atat de multe!
Si asta e, MI-E DOR!
MI-E DOR de mine. MI-E DOR de el. MI-E DOR de noi. MI-E DOR de iubire si de suferinta. MI-E DOR de sentimente nebune. MI-E DOR de cei  ce nu mai sunt. MI-E DOR de cantec si de poezie. MI-E DOR de fericire.
Cand va aparea curcubeul, voi zambi, si imi va fi dor de ploaie!
Asa ca, draga Bacovia permite-mi sa te citez!

"Da, ploua cum n-am mai vazut
Si grele talangi adormite,
Cum suna sub suri invechite!
Cum suna in sufletu-mi mut!

Oh, plansul si cand ploua!

Si ce enervare pe gand!
Ce zi primitiva de tina!
O bolnava fata vecina
Racneste la ploaie, razand...

Oh, plansul si cand ploua!

Da, ploua si suna umil
Ca tot ce-i iubire si ura
Cu-o muzica trista, de gura,
Pe-aproape s-aude-un copil.

Oh, plansul si cand ploua!

Ce basme si le spun!
Ce lume-asa goala de vise!
Si cum sa nu plangi in abise,
Da, cum sa nu mori si nebun?

Oh, plansul si cand ploua!"

Ploua-George Bacovia

Va pup!